Sara pe deal
Poezia a fost indelung elaborata, incepand de prin anii 1871-1872, inclusa in doua versiuni ale poemului "Ec6" (1872), ca sa fie publicata apoi in 1885, in "Convorbiri literare", cu titlul definitiv "Sara pe deal". Prima versiune contine elemente preromantice mult mai accentuate, iar versurile au un caracter erotic mai pregnant: "Fruntea-mi in foc pe-ai tai sani se inclina/ Ce-alaturi cresc dulci si rotunzi ca si rodii". Este povestea unui bard ce retrezeste imagini ale unui timp trecut, destramate in finalul poemului ca intr-o oglinda magica imperfecta. Astfel de tablouri erau dominante la Vasile Carlova, Hrisoverghi, Grigore Alexandrescu, conturand o lume cu aer medieval, plina de mistere, asemanatoare cu acelea din scrierile germane romantice. Cavalerul demonic, venit la castelul iubitei, intr-un peisaj sumbru, este inlocuit cu un om fara indeletniciri razboinice, avand singure calitati iubirea, amorul nutrit pentru fiinta feminina.in cele sase strofe ale variantei finale, "Sara pe deal" este o poezie a amurgului, a inserarii, a incetinirii si a stingerii miscarii, ca si pastelul din "Zburatorul" lui Ion Heliade Radulescu, paralel cu un act de intensa interiorizare si interioritate, cu amplificarea erosului, a dorului. Toate componentele textului, fonetice, lexicale, morfologice si sintactice, ilustreaza aceasta idee fundamentala si imaginile artistice prin care aceasta se reveleaza. "Sara" este, evident, un fonetism regional si Eminescu foloseste constant aceasta varianta mai veche, molcoma, mai plina parca, potrivita cu- tonul evocarii, tradand un aer persistent de arhaitate. Atrage atentia ca spatiul este rural, etern, de frusta constitutie campestra. Analizat in context, cuvantul "sara", prezent si in titlu, campul semantic dominant, caruia i se subordoneaza toate celelalte, isi vadeste virtuti deosebite. Versul "Sara pe deal buciumul suna cu jale" da o prima dimensiune a spatiului poetic: "sara", accentuat si prin titlu, evoca o situare spatiala deasupra reliefului terestru ("pe deal"), creand, prin fonetismul sau, doua vocale, de cea mai mare deschidere, distribuite egal in doua silabe, impresia de loc inalt, larg, nelimitat, de vastitate cosmica. Este o culme sonora, reprezentand una materiala, care coboara, in ambele planuri, in silabele urmatoare, "pe deal", punctul cel mai de jos fiind atins de prezenta iterativa, profunda, de doua ori sub accent, a vocalei u: "buciumul suna", ca apoi sa urce, modulat, in rasfrangeri si efluvii tanguitoare, prin segmentul "cu jale", iarasi de mare acumulare semantica. In acest receptacol (al durerii existentiale, eterne, fara nume), marginit prin topica si prin accent de un termen de mare generalitate, sara, si de unul cu raportare umana, jale, in acest triunghi, si fonetic, dar si spatial, buciumul reproduce sunetul originar, pur, plin, tanguitor, al serii, risipit ulterior in banuite ecouri. Dealul este locul inalt, topos sacru, de contingenta cosmica, predilect pentru visare, pentru evadarea din spatiul restrictiv, unde starile de tristete sunt dominante, semnificate prin cuvantul "jale", fara determinare precisa, secreta si omniprezenta, initiind tranzitia lenta, discret sugerata si reluata cu fiecare strofa, dinspre planul natural catre cel uman, erotic.Versurile urmatoare detaliaza, umplu spatiul terestru, corelat deja cu cel cosmic. "Turmele", substantiv colectiv, prin numarul exemplarelor numite, imprumuta conturul rotunjit al dealului. Urcusul e abrupt, miscarea incetinita in mod progresiv, greoaie, spre stingere: terminat dur, in doua consoane, verbul "urc" este de neinlocuit. Elementele cosmice participa simpatetic: "stele", «eidentificate inca (putine; amurgul abia incepe), "le scapara-n cale", instituind comunicarea pe verticala, posibilitatea inaltarii conditiei umane, terestre, si a coborarii, in intampinare, a celei cosmice. De o mare frumusete este verbul "scapara", alt element de conexiune a planurilor, distributia vocalelor, obturate de consoane lichide si explozive, dand o nuanta de luminiscenta tremuratoare, intermitenta, gata sa se stinga in spatii. Aceeasi intermitenta a miscarii, similara celei cosmice, este sugerata in lumea terestra, prin versul: "Apele plang, clar isvorand in fantane", in care verbul "plang", la prezent, ca toate celelalte, timp al afectului, implica tristetea subterana, curgerea eterna, heracliteana a apei, prin extensie, a vremii. Apele au rolul de a cufunda si mai mult in somn peisajul: ele "isvorasc" (inlocuirea consoanei z cu s denota un son mai stins, molcom), iar miscarea lor este ca o zvacnire spre spatiile astrale. O unduire lenta, infinita, cu perioade largi, de o amplitudine inalt aeriana sau subterestra, se desprinde, in planul sonor al primei strofe, din fluiditatea, din muzicalitatea lichidei 1, mai difuza in ambianta vocalica, relativ neutra, a lui e. O nota de oboseala, de incetinire, fara oprire totodata, poate o "sete de repaos", o da gerunziul "isvorand", durativ, determinat pe neasteptate de "clar", ca o zvacnire de ultim moment din adancuri ("in fantane") spre limpezimile astrale. Banuim, din toate acestea, cum privirea poetului luneca visatoare si sceptica peste elemente, totusi cu speranta salvarii prin proiectia erotica. De altfel, o relatie afectiva intensa se precizeaza in versul urmator, "Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine". Spatiul se inchide "sub un salcam", vocativul "draga", dislocand propozitia, relatia conjuncta verb-pronume si abundenta pronumelor (succesiunea persoanelor intai si a doua) vadind certe tendinte de interiorizare, de apropiere a celor doi protagonisti.Planul terestru, prefigurat in prima strofa, semnifica drama, conditia umana. Aici "buciumul suna cu jale", "apele plang", ca intr-o genune a durerii. Exista, dar, si un reflex perpetuu al inaltarii, salvarea, in sens romantic, prin iubire, "prin femeie", cum ar spune George Calinescu. Elanul ascensiv impinge cuplul adamic pe deal, sub un salcam, un axis mundi care uneste planurile teluric si cosmic, arbore care genereaza o spatialitate benefica, protectoare, in buna traditie a acestui motiv in literatura universala, care enumera marul la Sappho, pinul la Platon, fagul la Vergiliu, "teiul sfant" la insusi Eminescu, gorunul la Blaga, acei "brazi si paltinasi" din creatia populara. De fapt, sondand in infrastructura poeziei "Sara pe deal", descoperim aceeasi antinomie de entitati distincte a liricii eminesciene. Prima strofa apartine principiului masculin, hyper-eonului, "pe deasupra mergatorului"; perspectiva este vasta, de relativa detasare, privita din altitudini incerte, receptand, ca o conscientia mundi, toate ecourile dramei existentiale. Strofele a doua si a treia, exceptand apogeul "crizei dionisiace" ("Sufletul meu arde-n iubire ca para"), izbucnite intempestiv si singular, chiar cu promisiunea sacrificarii duratei pentru clipa, sunt raportate la conditia feminina, predominant telurica, nu fara vagi aspiratii spre idealitate. Spatiul acum se inchide, privirea, intoarsa spre zenit, "cauta-n frunza cea rara", fixand fragmentar peisajul celest, prin elemente ce trec sau curg, intr-o detasare solemna, generand visare, in tenori tate: luna, maiestuoasa si discreta, calitati sugerate de un superlativ exceptional, "asa sfanta si clara"; stelele, care, intr-un reflex cu apele ce plang, "nasc umezi pe bolta senina"; nourii sunt grei (se poate remarca prezenta sunetelor "ur" in "curg" si forma regionala "nourii", ce dau uriesenie si urlet potential).Fiinta umana reprezinta concentrarea absoluta a spatiului: ochii, pieptul, fruntea, aduse in prim-plan prin articolul hotarat, domina strofa a doua. Se produce o absorbtie a miscarii de pe cuprinderi imense, invederand interiorizarea ei maxima, dorul si gandul fiind cele mai complexe forme cinetice. Spatiul inalt, larg, se rarefiaza, cel launtric se densifica. Adjectivul plina (secundat de mari) se opune, in simetrii savante, tuturor determinarilor exterioare: luna e hieratica, imateriala, clara; frunza e rara, bolta, senina. Intermitenta luminii dispare ("raze-a lor siruri despica"), cumpana fantanii isi cauta echilibrul, punctul de oprire. Versul 12, din strofa a treia, permite simetrii remarcabile, pe doua planuri: restrangerea de spatii vaste (deal, stele) pe spatii inguste (vale, fum, stana); stingerea miscarii exterioare, chiar a sunetelor (buciumul suna - fluiere murmura). Acelasi fenomen se produce in stratul fonetic; tranzitia se produce prin versul 11, din cele cinci pozitii ale vocalei de inchidere medie i trei fiind sub accent ("Scartaie-n vant cumpana de la fantana"), ca in versul urmator, alaturi de aceasta, sa apara u, inchisa, dominanta, iarasi de trei ori sub accent: "Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana".in primele trei strofe, ritmul poeziei este incetinit voit si prin alte cateva procedee, sintactice, morfologice, grafice, menite sa sugereze cadenta rara a elementelor. Verbele sunt numai la prezent, timp al duratei, in acelasi timp afectiv si subtextual dramatic, care eternizeaza stingerea zilei pe vaste cuprinderi terestre si cosmice. Singurul gerunziu, "isvorand", marcand punctul genuin al miscarii, amplifica efectul obtinut prin abundenta prezentului. In absenta propozitiilor subordonate, cele principale sunt coordonate numai prin juxtapunere, sunt aproape independente, deci fara liant semantic, pauzele firesti, marcate grafic prin virgule, avand acelasi efect al temporizarii, al distantarii elementelor cadrului. Se practica, remarcabil, largirea masurii versului si, implicit, incetinirea miscarii lui launtrice: prin cezura (la fiecare vers; de pilda: "Sara pe deal// buciumul suna cu jale", "Apele plang,// clar isvorand in fantane" etc); prin dislocarea relatiei firesti substantiv-atribut (epitet) cu alte determinari: "ochii tai mari", "frunza cea rara" sau prin substituirea genitivului apartenentei (cumpana fantanii, relatie mai stransa, dar mai abstracta) cu acuzativul prepozitional (de la fantana), prepozitia avand rol de distantare si de circumstantiere in spatiu; prin folosirea unor morfeme arhaice la cuvintele "fantane", "stresine", chiar la "nourii", cu un fonetism mai plin, domolitor, obtinandu-se o silaba in plus si, in plan expresiv, ca la orice cuvant mai lung, capacitatea de a exprima durata, intinderea, solemnitatea.Intalnirea cu fiinta iubita are loc asadar intr-un topos mirific, aglomerarea de elemente reconstituind visul, spatiul oniric ca modalitate de reconfortare, de redobandire a starii initiatice, mitice. Spatiul se compune si recompune pentru a eterniza dragostea, a o singulariza, a o scoate din domeniul banalului. Romantismul poeziei rezulta din alegerea spatiului si a timpului, perfect coordonate, a noptii, ca modalitate de realizare a misterului: sunt bine cunoscute poeziile lui Young, "Noptile", cadrul nocturn preferat de romantici, iar transcenderea spatiului banal in cel mitic este posibila numai in stare onirica. Din imaginile sterse, de un contur vag, provin si elemente de pastel, de tusa diafana. George Calinescu definea spatiul poetic al poeziei ca unul vag germanic, vag romantic: "In locul geologiei lunatice, fara omenire, dam aici de privelistea romantica linsa, gessneriana, cu turme si sate pierdute in departari, natura templu cu coloane de arbori imensi, in care totul e domestic si pastoral" ("Opera lui Minai Eminescu", voi. V, Bucuresti, Fundatia pentru literatura, 1936, p. 105). Turmele, oamenii cu coasa in spinare, luna, lacul, stelele, dealul si valea definesc concentrat universul domestic al satului, inscriindu-se in atmosfera de liniste atotstapanitoare a naturii.Universul poeziei se imparte astfel in doua planuri, avand dimensiuni definite pe doua coordonate, una a piscului, loc al aspiratiei spre inalt a cuplului adamic, si cealalta a vaii, unde oamenii se cufunda intr-un somn linistit, menit sa-i trezeasca din nou la viata. Impresia este de tablou al lui Manet sau Corot, cu tonalitati fulgurante, usoare, cu sunete prelinse lin, in ritm de lira, cu somn ce vine sa se raspandeasca peste genele celor osteniti de munca campului. Noaptea devine bogata pentru a prelungi, a lumina calea celor doi indragostiti, a-i feri de privirile indiscrete. Arhaitatea spatiului si a timpului, ecourile dintr-o "lume de altadata" elimina clipa ca bariera temporala, proiectand idila intr-un timp etern, al transhumantelor, al perindarilor continue intre sus si jos, intre inalt si adanc, cu vesti nelamurite de pe intinderile mereu misterioase ale zarilor.Imaginea creata, in ansamblu, este remarcabila. in sunetul prelung al buciumului, luna defileaza pe cer, "sfanta si clara", "stelele nasc umezi pe bolta senina", "...apele plang, clar isvorand in fantane". Se observa predilectia pentru elementele primordiale, in special pentru apa, aici feminizata, cu puternice efluvii melancolice. Ea indeamna la reverie, la vis: "Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina". Fata, prinsa parca de ansamblul de forte ale lumii selenice (la celti noaptea este incarcata de energii magice), devine plina de viata; se schimba, isi revarsa intreaga vitalitate prin fiecare gest, de fapt ea schimba lumea si factologia ei banala. Nourii ce aluneca pe bolta, acei nori ce marcheaza trecerea ireparabila a timpului ("We are as clouds that veil the midnight moon", Shelley), isi schimba aici simbolistica, devin inceti, timpul se dilata enorm, cuprins in momente de traire intensa a vietii.Satul este un organism viu, ce adoarme treptat, in etape distincte: mai intai turmele urca pe deal, oamenii se intorc de la camp, "cu coasa-n spinare", vantul misca incet "cumpana de la fantana", "toaca rasuna mai tare", norii se despica protectori, totul intrand, in final, in nemiscare, parca pentru a nu-i stanjeni pe cei doi indragostiti. Sunetele se revarsa lin, sunt de o tonalitate blanda, propice intalnirii misterioase de la miezul noptii. intalnirea are loc sub un salcam, fiind menita sa devina eterna, la fel ca aceea din "Floare albastra". Salcamul poate fi considerat un arbore protector, veghind asupra iubirii, la fel cum stejarul este arborele sacru la nordici. Prin acest axis mundi, energiile erotice au relevanta cosmica, se revarsa din inalt asupra cuplului de indragostiti, ii inzestreaza cu forte primordiale. Singure, aceste amintiri sunt imortalizate de versuri, proiectate in haul vesniciei. Neputandu-se propaga in fapt, evenimentele se prelungesc la nesfarsit in spatiul virtual al amintirilor, mult timp dupa disparitia protagonistilor. Unicitatea intalnirii este data tocmai de acest carpe diem, unde totul se cere trait cu maxima intensitate. Lucru care chiar se intampla: dragostea este impartasita prin lungi juraminte de dragoste, dupa ce simfonia de sunete si de zgomote ascutite sau mai grave, ale unui nevazut dirijor, intregul constituindu-se intr-o eufonie perfecta, s-a stins: "- Astfel de noapte bogata,/ Cine pe ea n-ar da viata lui toata?".
marți, 8 iulie 2008
M Eminescu
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, cel mai mare poet al romanilor, s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850. Copilaria si-o petrece la Ipotesti, devenit topos al unei naturi paradiziace evocate constant in poezia sa. Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Cernauti in perioada 1857-1863, neterminate. in perioada 1866-1869 calatoreste mult prin tara, la Blaj, la Alba-Iulia si la Sibiu, cu trupe de teatru sau din dorinta de a cunoaste, dintr-un spirit de libertate ce nu il va parasi toata viata. Urmeaza cursuri universitare de filozofie, filologie, drept si diverse stiinte la Viena (1869-1872) si Berlin (1872-1874), fara a le incheia prin diploma de licenta. intors in tara, in 1875-1876 este revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, timp in care il cunoaste pe Ion Creanga, institutor la Iasi, pe care il introduce in cercul Societatii Junimea si de care il leaga on7c562np63dpynestramutata prietenie. Este apoi scurt timp redactor la un ziar local, Curierul de Iasi, dupa care paraseste centrul cultural al Moldovei si se muta la Bucuresti, devenind redactor la ziarul Timpul. Viata tensionata din lumea jurnalistica, polemicile, eforturile de creatie, nemultumirile acumulate intr-o lume mediocra si mercantila, lipsita de idealuri, duc, in vara anului 1883, la o grava boala psihica, din care Eminescu nu se va mai reface decat temporar. Se stinge din viata la 15 iunie 1889.Perioada de croatie cuprinde numai 17 ani, extrem de scurta in comparatie cu vastitatea operei sale. Debuteaza in timpul studiilor de la Cernauti, in ianuarie 1866, cu poezia " La moartea lui Aron Pumnul", semnata "M. Eminovici, privatist", intr-o brosura comemorativa, "Lacramioarele invataceilor gimnaziasti den Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul". in acelasi an, in februarie, in r,evista Familia din Pesta, a lui Iosif Vulcan, ii apare poezia "De-as avea", semnata de asta data Mihai Eminescu. ii mai apar aici in acelasi an poeziile "O calarire in zori", "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii". in 1867 ii apare in revista lui Iosif Vulcan "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie".
Prima poezie cu o valoare notabila, "Venere si Madona", trimisa de la Viena, apare la 15 iunie 1870 in revista ieseana "Convorbiri literare" a Societatii Junimea. in luna august Iacob Negruzzi, secretarul redactiei, publica "Epigonii", desi orientarea romantica si spiritul critic atrag rezervele lui Maiorescu din "Directia noua in poezia si proza romana" (1872), cand se refera la "antitezele cam exagerate" ale poetului si reflexivitatea "mai peste marginile iertate". Mihai Eminescu devine astfel membru al selectei societati culturale a lasului, citind in cenaclul Junimii si publicand in revista "Convorbiri literare" poeziile sale cele mai cunoscute, "Floare albastra" (1873), "Dorinta", "Lacul", "Calin (file din poveste"), "Strigoii" (1876), sonetele "Afara-i toamna...", "Sunt ani la mijloc...", "Cand insusi glasul...", (1879), primele patru "Scrisori" (1881).In aprilie 1882 Eminescu citeste la Junimea prima varianta a poemului "Luceafarul", publicat pentru prima oara in Almanahul Societatii academice "Romania Juna" din Viena, in aprilie 1883, de unde va fi reprodus in "Convorbirile literare" din luna august a aceluiasi an. Dupa aparitia bolii poetului, Titu Maiorescu ii aduna poeziile publicate si o parte din manuscrise in editia princeps de "Poesii", aparuta ia Editura Socec din Bucuresti la sfarsitul anului 1883.Posteritatea a marit treptat spatiul de receptare a creatiei eminesciene si a aprofundat perspectivele de interpretare critica si analitica, relevand mereu noi orizonturi ale- vastului univers poetic proiectat de marele poet. Bibliografia exegezelor operei sale s-a amplificat de la o perioada la alta, creand ea insasi un vast camp referential. Despre Mihai Eminescu au scris marii critici romani, exegeze notabile fiind "Poezia lui Eminescu" (1930), de Tudor Vianu, "Viata Iui Mihai Eminescu" (1933) si "Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936), de George Calinescu. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, cu mijloacele de interpretare ale criticii literare moderne, scriu analize aprofundate Eugen Simion ("Proza lui Eminescu", 1964), I. Negoitescu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Edgar Papu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Zoe Dumi-trescu-Busulenga ("Eminescu. Cultura si creatie", 1976), Ioana Em. Petrescu ("Eminescu. Modele cosmologice", 1978), Elena Tacciu ("Eminescu. Poezia elementelor", 1979), Rosa del Conte ("Eminescu sau despre Absolut", 1990).
Mihai Eminescu, cel mai mare poet al romanilor, s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850. Copilaria si-o petrece la Ipotesti, devenit topos al unei naturi paradiziace evocate constant in poezia sa. Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Cernauti in perioada 1857-1863, neterminate. in perioada 1866-1869 calatoreste mult prin tara, la Blaj, la Alba-Iulia si la Sibiu, cu trupe de teatru sau din dorinta de a cunoaste, dintr-un spirit de libertate ce nu il va parasi toata viata. Urmeaza cursuri universitare de filozofie, filologie, drept si diverse stiinte la Viena (1869-1872) si Berlin (1872-1874), fara a le incheia prin diploma de licenta. intors in tara, in 1875-1876 este revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, timp in care il cunoaste pe Ion Creanga, institutor la Iasi, pe care il introduce in cercul Societatii Junimea si de care il leaga on7c562np63dpynestramutata prietenie. Este apoi scurt timp redactor la un ziar local, Curierul de Iasi, dupa care paraseste centrul cultural al Moldovei si se muta la Bucuresti, devenind redactor la ziarul Timpul. Viata tensionata din lumea jurnalistica, polemicile, eforturile de creatie, nemultumirile acumulate intr-o lume mediocra si mercantila, lipsita de idealuri, duc, in vara anului 1883, la o grava boala psihica, din care Eminescu nu se va mai reface decat temporar. Se stinge din viata la 15 iunie 1889.Perioada de croatie cuprinde numai 17 ani, extrem de scurta in comparatie cu vastitatea operei sale. Debuteaza in timpul studiilor de la Cernauti, in ianuarie 1866, cu poezia " La moartea lui Aron Pumnul", semnata "M. Eminovici, privatist", intr-o brosura comemorativa, "Lacramioarele invataceilor gimnaziasti den Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul". in acelasi an, in februarie, in r,evista Familia din Pesta, a lui Iosif Vulcan, ii apare poezia "De-as avea", semnata de asta data Mihai Eminescu. ii mai apar aici in acelasi an poeziile "O calarire in zori", "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii". in 1867 ii apare in revista lui Iosif Vulcan "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie".
Prima poezie cu o valoare notabila, "Venere si Madona", trimisa de la Viena, apare la 15 iunie 1870 in revista ieseana "Convorbiri literare" a Societatii Junimea. in luna august Iacob Negruzzi, secretarul redactiei, publica "Epigonii", desi orientarea romantica si spiritul critic atrag rezervele lui Maiorescu din "Directia noua in poezia si proza romana" (1872), cand se refera la "antitezele cam exagerate" ale poetului si reflexivitatea "mai peste marginile iertate". Mihai Eminescu devine astfel membru al selectei societati culturale a lasului, citind in cenaclul Junimii si publicand in revista "Convorbiri literare" poeziile sale cele mai cunoscute, "Floare albastra" (1873), "Dorinta", "Lacul", "Calin (file din poveste"), "Strigoii" (1876), sonetele "Afara-i toamna...", "Sunt ani la mijloc...", "Cand insusi glasul...", (1879), primele patru "Scrisori" (1881).In aprilie 1882 Eminescu citeste la Junimea prima varianta a poemului "Luceafarul", publicat pentru prima oara in Almanahul Societatii academice "Romania Juna" din Viena, in aprilie 1883, de unde va fi reprodus in "Convorbirile literare" din luna august a aceluiasi an. Dupa aparitia bolii poetului, Titu Maiorescu ii aduna poeziile publicate si o parte din manuscrise in editia princeps de "Poesii", aparuta ia Editura Socec din Bucuresti la sfarsitul anului 1883.Posteritatea a marit treptat spatiul de receptare a creatiei eminesciene si a aprofundat perspectivele de interpretare critica si analitica, relevand mereu noi orizonturi ale- vastului univers poetic proiectat de marele poet. Bibliografia exegezelor operei sale s-a amplificat de la o perioada la alta, creand ea insasi un vast camp referential. Despre Mihai Eminescu au scris marii critici romani, exegeze notabile fiind "Poezia lui Eminescu" (1930), de Tudor Vianu, "Viata Iui Mihai Eminescu" (1933) si "Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936), de George Calinescu. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, cu mijloacele de interpretare ale criticii literare moderne, scriu analize aprofundate Eugen Simion ("Proza lui Eminescu", 1964), I. Negoitescu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Edgar Papu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Zoe Dumi-trescu-Busulenga ("Eminescu. Cultura si creatie", 1976), Ioana Em. Petrescu ("Eminescu. Modele cosmologice", 1978), Elena Tacciu ("Eminescu. Poezia elementelor", 1979), Rosa del Conte ("Eminescu sau despre Absolut", 1990).
Scrisoarea I - M eminescu
Scrisoarea I
Fiecare din "Scrisorile" lui Eminescu constituie o sinteza si o viziune complexa a poetului, ipostaziat in omul de geniu, asupra unor perioade sau epoci istorice in care a evoluat societatea umana. Inspirat dintr-un fond spiritual mereu viu, Eminescu a pus in miscare teorii filozofice valoroase si legende vechi incitante, desprinse din mitologii diverse, de la cele indiene pana la cele nordice, scandinave si celtice, care s-au modelat in laboratorul creatiei pentru a da o configuratie originala, valida filozofic si poetic, conditiei umane. Dupa cum spune C. Jung, "Omul care se adreseaza imaginilor primordiale vorbeste cu o mie de guri; el se transcende pe sine, pentru ca, in timp ce urca spre idei, el cauta sa patrunda dincolo de accidental si tranzitoriu, in sfera eternului". Ca si batranul dascal din "Scrisoarea I", Eminescu este un contemplator al imensei scene a lumii, reflectand, ca intr-o gigantica oglinda, prin filtrul constiintei sale creatoare, zbuciumul, zadarnic la scara cosmica, al fiintei umane, furnica in ansamblul lumilor, in Univers. Aparuta in 1 februarie 1881, in "Convorbiri literare", "Scrisoarea I", existand in saptesprezece manuscrise, dupa cum le grupeaza Perpessicius, reflecta tocmai soarta omului de geniu, raportata la cele doua dimensiuni ale existentei, ilustrate in majoritatea poemelor sale: cea cosmica, a timpului universal si a marilor spatii galactice, si cea umana, minuscula, efemera, nutrita din pasiuni si din vanitati inutile. De aceea, poemul se structureaza simetric, in cinci secvente, relativ usor de stabilit, adevarate trepte pana la adevarul ultim al creatiei si al cunoasterii: versurile 1-6 infatiseaza un cadru nocturn care declanseaza, sub influenta lunii, meditatia de tip romantic asupra lumii; versurile 7-38 ofera tabloul spectacolului terestru si uman, diversificat si derizoriu, antitetic, abia catre final esentializat in ipostaza superioara a omului de geniu, care poate cuprinde in mintea sa imaginea intregului univers; versurile 39-86, episodul cosmogonic, adevarata geneza in sens eminescian, structurata si aici in viziune bidimensionala, de inceput si de sfarsit al lumilor: versurile 87-144, o revenire in planul terestru, al patimilor umane, concentrate mai ales asupra destinului omului de geniu; poemul se incheie (versurile 145-156) cu o intoarcere in planul meditativ initial, dominat de imaginea lunii, calatoare peste marile singuratati terestre.
La poetii romantici, de la Ossian pana la Macpherson, timpul marilor revelatii nu poate incepe decat noaptea tarziu, sub imperiul somnului si al visului, cand osteneala umana se poate confunda cu oboseala aparenta, eterna, a miscarilor de astri: "Cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare,/ Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare." in cadenta timpului cosmic, coincident pentru o clipa cu cel uman, se creeaza o atmosfera de liniste, in care, din adancul universului, vin marile dezvaluiri, privitoare la misterele cele mai nepatrunse. .. . . . … Antiteza timp uman - timp universal este totusi subiacenta, se releva inca de aici: ceasornicul masoara conditia trecatoare a omului, inclusiv a dascalului, cunoscatorul stiintei pozitive, descriptive, iar "lung-a timpului carare" constituie timpul universal, nesfarsit, imuabil. Pe cer este suverana luna, astru singular, rece ca si noaptea, care da masura suferintelor umane: "Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate/ De dureri, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate". Luna, dominanta aici, denumita intr-o varianta din "Mai am un singur dor" cu epitet memorabil, "atotstiutoarea", este nu numai stapana noptii si a marii, care "varsa liniste si somn", din cunoscutele ipostaze ale acestui motiv eminescian, dar si un martor tacut al vremii si al lumii. Mai veche decat pamantul, numita la celti Lug, zeita lumii reci, luna este o depozitara a memoriei universale, sub lumina ei batranul dascal putand calatori cu gandul pana in punctul genuin al creatiei. Luna este si un astru potentator de puteri magice, determinand poate nasterea memoriei primordiale la clarvazatori. Din punct de vedere gnoseologic, "dascalul" din "Scrisoarea I" poate fi si un "mag calator in stele", dar unul de rang inferior, pentru ca el nu isi poate realiza transmaterializarea, transcendenta, ci numai eventuala eternizare prin genialitate, pusa si aceasta sub semnul indoielii de catre o posteritate nerecunoscatoare. Luna, astru magic, de adoratie, in ipostaza mistica, este vazuta si in ipostaza de corp ceresc ce strajuieste peste imensitatile nebanuite ale pamantului, peste marile pustietati si "miscatoarea marilor singuratate". Selenismul evident al pustiurilor si hipnotismul lor extrem transporta pe cel ramas treaz in spatiul visarii, in sfera irealului, a oniricului: "Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta fecioara,/ Si cati codri-ascund in umbra stralucirea de izvoara!/ Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate,/ Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!/ Cate tarmuri inflorite, ce palate si cetati,/ Strabatute de-al tau farmec tie singura-ti arati!/ Si in cate mii de case lin patruns-ai prin feresti,/ Cate frunti pline de ganduri, ganditoare le privesti!". Lumina mai semnifica si un principiu al imortalizarii, al fluidizarii materiei incremenite in forme biologice sau geologice. Dedesubt, pe acest pamant vechi, oamenii asculta de un destin care nu este al lor, un fel de fortuna labilis in sens malefic, ilustrata cil o deosebita grija a detaliului. Omul este trecator, indiferent de rangul social pe care il ocupa, de rege sau de cersetor, ramanand sub semnul egalizator al mortii: "Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac,/ Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac.../ Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii,/ Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii;/ La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi,/ Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!". Artificiul utilizat de Mihai Eminescu in aceste versuri este similar cu cel din "Diavolul schiop", de Lesage: sunt trecuti in revista toti oamenii perisabili, trecatori, ai societatilor umane, vesnice prototipuri ale unui Yorick etern din piesa "Hamlet", a lui Shakespeare.
In acest marasm absolut, diversificarea umana este imprevizibila si derizorie: "Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par,/ Altul cauta in lume si in vreme adevar,/ De pe galbenele file el aduna mii de coji,/ A lor nume trecatoare el le-nseamna pe-un raboj;/ Iara altu-mparte lumea de pe scandura tarabii...". "Numele trecatoare" sunt un simbol pentru efemeritatea lumii, care incearca sa se inscrie, pentru o necesara consistenta, in catastife, intr-o scurta injghebare temporala. Poate si culoarea "galbena" a filelor de carti, a puzzle-ului cosmic ce se constituie din "mii de coji", arata neimplinirea lumii umane, ce acumuleaza la nesfarsit informatii trunchiate, fara a le mai putea sintetiza, a le transforma intr-o cale veritabila pentru viitor. Catre finalul celui de al doilea tablou se singularizeaza portretul "batranului dascal", al omului de geniu, situat deasupra framantarilor marunte si a patimilor umane. Imaginea geniului, personaj prin excelenta romantic, este remarcabila, alcatuita prin detalierea antitezei trup-spirit, portret fizic-portret moral, polarizata in mari si expresive contraste. Decrepitudinea fizica deriva din ansamblul lumii din care face parte, nepasatoare fata de marile valori, versurile luand o acida tonalitate satirica: "Iar colo batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,/ intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/ Si de frig la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,/ isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi". Prin contrast, deficienta somatica se compenseaza prin amplitudine spirituala, printr-o uriasa capacitate de cuprindere gnoseologica: "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,/ Universul fara margini e in degetul lui mic,/ Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga." Comparatiile unei asemenea puteri sunt de ordin mitologic si filozofic: "Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar,/ Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar", reprezentarea cosmica a lui Atlas si functia magica a numarului pitagoreic fiind cele doua componente, concreta si abstracta, ale originalei viziuni eminesciene. Episodul cosmogonic are la baza un artificiu romantic, calatoria mentala, imaginara, a batranului dascal de-a lungul timpului, catre inceputuri, intr-un periplu simultan cu alunecarea lunii peste misterele lumii: "Pe cand luna straluceste peste-a tomurilor bracuri,/ intr-o clipa-1 poarta gandul indarat cu mii de veacuri." Se deschide astfel, in literatura romana, una dintre cele mai originale viziuni poetice asupra cosmogoniei, comparabile deopotriva cu mituri stravechi si cu cele mai noi teorii ale fizicii moderne: "La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,/ Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,/ Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns.../ Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns,/ Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?" Punctul initial de inspiratie pare sa fie "Imnul creatiunii" din epopeea indiana "Rig-Veda", care contine idei si sintagme aproape identice: "Nu era fiinta, nu era nici nefiinta atunci... Unul respira fara suflare, miscat de sine insusi...", dar aceasta viziune cosmogonica ar putea fi mai bine explicitata prin comparatii semnificative cu opere similare din timpul Renasterii. Daca s-ar fi aplecat asupra "Scrisorii I", Georges Poulet i-ar fi gasit, fara indoiala, un loc de frunte in lucrarea sa "Metamorfozele cercului", inceputa cu Dante, care, in "Divina Comedie", isi reprezenta divinitatea ca un punct central, imobil si etern, imprejurul careia se stabilesc cercuri concentrice, puncte de spatiu si de timp raportate la centrul primordial. La Maurice Sceve, in "Microcosmos", centrul lumilor este "masa de dumnezeire inghemuita", un Dumnezeu-punct, care nu a creat inca lumea, dar se poate oricand descentraliza: "prin Nimicul sau inchis se pecetluia in intregul sau,/ inceput de sine fara principiu si fara capat". Se recunoaste aici monada pitagoreica, dar si "punctul central de unde, printr-o explicitare, va emana cercul cosmic ce se afla implicat intr-insul: Esenta plina in sine de infinitate latenta" (Georges Poulet). Ideea unui Dumnezeu-punct si a unui Dumnezeu-cerc strabate scrieri din intreaga Renastere, punctul central si cercul, apoi sfera, prin relativizare, confundandu-se si devenind suportul filozofic si poetic al ideii universului infinit care cucereste treptat gandirea moderna. Nu stim daca Mihai Eminescu cunostea aceste exemplificari poetice, insa fragmentul genezei din "Scrisoarea I" constituie o stralucita sinteza de viziuni mitice, filozofice si poetice asupra cosmogoniei, cu deschidere si asupra celei mai actuale teorii din fizica moderna, aceea a Big-Bang-ului, a marii explozii initiale, dintr-un punct de maxima condensare a materiei, din care au pornit cercuri concentrice de galaxii. Acestea, la fel ca in finalul tabloului cosmogonic din poezie, se vor retrage, dupa,un apogeu inertial, printr-o noua comprimare, in punctul de origine, cand, pentru o clipa, inaintea unei noi pulsatii, "timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie". Sa urmarim versurile eminesciene, in comparatie cu cele prezentate mai sus: "Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface/ Si in sine impacata stapanea eterna pace!.../ Dar deodat-un punct se misca... cel dintai si singur. Iata-1/ Cum din caos face muma, iara el devine Tatal.../ Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stapanul fara margini peste marginile lumii.../ De-atunci negura eterna se desface in fasii,/ De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii..." in toate cosmogoniile, intunericul precede lumina, iar dimensiunile nu exista, se creeaza progresiv, fiind cuprinse aprioric in neant, in haos. Chiar in teoriile moderne ale astrofizicii, in teoria Marii Unificari, a diverselor interactii, slabe, tari, gravitationale si electromagnetice, la inceput exista un numar mai mare de dimensiuni, unsprezece sau noua, care dispar pe masura racirii Universului, unele din marimi devenind imperceptibile. Timpul, ca dimensionalitate, nu exista insa inainte de Marea Explozie, increatul fiind, prin excelenta, sediul atemporalitatii. Din aceasta stare initiala se desprind asadar mereu alte lumi: "De atunci si pana astazi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure vai de caos pe carari necunoscute/ Si in roiuri luminoase izvorand spre infinit,/ Sunt atrase in viata de un dor nemarginit..." insa, in comparatie cu aceste nebanuite trepte de ierarhie a materiei si a energiei, antiteza dintre planul terestru si cel cosmic se amplifica, lumea umana aparand tot mai ignobila, total minimalizata: "Iar in lumea asta mare noi, copii ai lumii mici,/ Facem pe pamantul nostru musunoaie de furnici". Satira eminesciana impotriva decrepitudinii lumii apare aici la maxima ei virulenta: in vastitatea spatiilor, pamantul este locuit de "microscopice popoare", in preocuparile lor minore, oamenii sunt "musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul", lumea intreaga e "o clipa suspendata" intre oceane deintuneric, sub semnul implacabil al sfarsitului, caci, din perspectiva umana, "e vis al nefiintii universul cel himeric". Civilizatiile ce se succed de-a lungul timpului pe pamant sunt neinsemnate in raport cu imensitatea de nepatruns a spatiilor cosmice, care formeaza lumi in intervale de mii si mii de ani omenesti, pentru a se distruge ele insesi apoi.intr-un viitor indepartat, insusi uriasul dom uranic este supus entropiei, destramarii finale. Gandul batranului dascal calatoreste "mii de veacuri inainte" si cugetatorul vede cum, potrivit legilor cosmice, soarele insusi devine o giganta rosie, explodeaza, iar planetele se pierd in spatiu: "Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros/ Cum se-nchide ca o rana printre nori intunecosi,/ Cum planetii toti ingheata si s-azvarl rebel in spat/ Ei, din franele luminii si ai soarelui scapati.". Eminescu duce astfel pana la ultime consecinte unul dintre cele mai raspandite motive romantice, motivul ruinelor, proiectat la scara intregului Univers, peste care se asterne din nou l "eterna pace": "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie". Moartea timpului, transformat in I vesnicie, este marele paradox al viziunii cosmogonice eminesciene, justificabil de altfel de fizica moderna, dar aceasta idee nu este exprimata singular, numai in "Scrisoarea I". Domul cosmic are reprezentari incitante pentru imaginatie si in "Memento mori", si aici Eminescu avand viziunea marii distrugeri uranice, a Universului. Domul uranic, "unde secolii se torc", este cuprins, in finalul marii "Diorame", de flacari, iar "timpul mort si-ntinde membrii si devine vesnicie".Aceasta prabusire a insesi catapetesmei lumii, care incheie episodul cosmogenezei eminesciene, amplifica deceptia poetului asupra destinului uman, atat de neinsemnat in raport cu dimensiunile cosmosului, tonul satirei, in ciuda virulentei limbajului, devenind treptat elegiac. "Poezia intreaga, spune D. Popovici, se lasa astfel patrunsa de un sens elegiac, in a carui atmosfera se unifica momentele de poezie cosmogonica si de satira sociala" ("Poezia lui Mihai Eminescu", 1972). Chiar destinul geniului este supus, in penultimul tablou al poemului, prin raportare la acest plan al ruinisticii generale, unei degradari vizibile, accelerate de aceleasi interese meschine, ale unor insi "mici de zile, mari de patimi", fara identitate ("Unul e in toti, tot astfel cum una e in toate"), de agitatia inutila, de furnicar, a lumii. Desarta este insasi incercarea dascalului de a trece in eternitate prin numele sau scris pe o carte: "Ce-o sa aiba din acestea pentru el batranul dascal?/ Nemurire, se va zice... (...)/ O, sarmane!, tii tu minte cate-n lume-ai auzit,/ Ce-ti trecu pe dinainte, cate singur ai vorbit?", iar naivitatea lui, in aceasta privinta, este fara margini: "De-oi muri - isi zice-n sine - al meu nume o sa-l poarte/ Secolii din gura-n gura si l-or duce mai departe". Singularitatea omului de geniu poate deveni, in posteritate, tinta predilecta a contestatarilor, a mediocrizatorilor, a ignorantilor de tot felul, prin mai multe modalitati de minimalizare. Mai intai prin ignorarea meritelor reale, de catre un pedant din viitor, care "te-o strange-n doua siruri, asezandu-te la coada,/ in vro nota prizarita sub o pagina neroada", omul de geniu insusi devenind un nume anonim "pe galbenele file", "mii de coji" ale junor carti prafuite, "ale tomurilor bracuri". Bracurile, deseurile de hartie, reprezinta la Eminescu imaginea unui univers degradat, total diferit de acela in care cartea lumii si lumea cartii, de pilda la Jorge Luis Borges, se identifica, se confunda. Amintirea numelui poate deveni apoi, (intr-o demagogica posteritate, nu atat un prilej de glorificare a omului de geniu, ci de amplificare a meritelor celui care il evoca: "Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el...", fapt de atatea ori constatat in cei peste o suta de ani de posteritate eminesciana. Cei mai multi si mai incisivi vor fi insa detractorii, cunoscuti de altfel de poet chiar din timpul, vietii, ajunsi, cu vremea, tot mai numerosi, mai subtili si mai insidiosi (culminand, daca e sa ne referim la imediata actualitate, cu recentul "caz" Eminescu creat in 1998 de revista "Dilema"). Lipsiti de capacitatea de perceptie a marilor viziuni poetice, a timpului cosmic, primordial, receptand numai pe cel uman, perisabil ("Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege"), contestatarii omului de geniu vor specula tocmai latura terestra, banala a vietii sale, uniformizanta: "vor cata vietii tale/ Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale", vor scoate, ca dintr-o nemeritata cutie a Pandorei, numai "pacatele si vina,/ Slabiciunea, oboseala, toate relele ce sunt/ intr-un mod fatal legate de o mana de pamant". Incapabili sa perceapa lumina astrala a operei sale, proiectata in chip benefic asupra intregii lumi, ei vor amplifica amaraciunea poetului romantic, readus, inca o data, in punctul zero al nimicniciei terestre, constient ca acele "ganduri/ Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri".Aceasta ampla diorama se incheie, in chip simetric, cu aceeasi eterna imagine a lunii ce isi revarsa, impasibila la soarta schimbatoare a umanitatii, "linistita ei splendoare". Luna, simbol eminescian al eternitatii si al tuturor tainelor lumii, pe care le stapaneste de-a lungul timpului si spatiului, strabate neclintita pustietatile, indiferenta la tristul spectacol uman, pentru ca ea este o parte a universului, parte a unui intreg, in care toate au un sens: "Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate/ Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,/ Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii/ Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii!" "Raza" poate semnifica forta de echilibru in univers, declansatoare a entropiei generale, anihilatoare de forme ce ies din legile divine ale traiectoriilor cosmice si ale muzicii sferelor, conservand doar esentele, spiritul universal. "Scrisoarea I" este astfel o paranteza lirica si poetica, din perspectiva umana, in acest etern spirit universal, fascicolul de lumina pe care, din cand in cand, il arunca ochiul originar al creatiei asupra lumii terestre, asezate sub semnul tragic al efemeritatii.
Fiecare din "Scrisorile" lui Eminescu constituie o sinteza si o viziune complexa a poetului, ipostaziat in omul de geniu, asupra unor perioade sau epoci istorice in care a evoluat societatea umana. Inspirat dintr-un fond spiritual mereu viu, Eminescu a pus in miscare teorii filozofice valoroase si legende vechi incitante, desprinse din mitologii diverse, de la cele indiene pana la cele nordice, scandinave si celtice, care s-au modelat in laboratorul creatiei pentru a da o configuratie originala, valida filozofic si poetic, conditiei umane. Dupa cum spune C. Jung, "Omul care se adreseaza imaginilor primordiale vorbeste cu o mie de guri; el se transcende pe sine, pentru ca, in timp ce urca spre idei, el cauta sa patrunda dincolo de accidental si tranzitoriu, in sfera eternului". Ca si batranul dascal din "Scrisoarea I", Eminescu este un contemplator al imensei scene a lumii, reflectand, ca intr-o gigantica oglinda, prin filtrul constiintei sale creatoare, zbuciumul, zadarnic la scara cosmica, al fiintei umane, furnica in ansamblul lumilor, in Univers. Aparuta in 1 februarie 1881, in "Convorbiri literare", "Scrisoarea I", existand in saptesprezece manuscrise, dupa cum le grupeaza Perpessicius, reflecta tocmai soarta omului de geniu, raportata la cele doua dimensiuni ale existentei, ilustrate in majoritatea poemelor sale: cea cosmica, a timpului universal si a marilor spatii galactice, si cea umana, minuscula, efemera, nutrita din pasiuni si din vanitati inutile. De aceea, poemul se structureaza simetric, in cinci secvente, relativ usor de stabilit, adevarate trepte pana la adevarul ultim al creatiei si al cunoasterii: versurile 1-6 infatiseaza un cadru nocturn care declanseaza, sub influenta lunii, meditatia de tip romantic asupra lumii; versurile 7-38 ofera tabloul spectacolului terestru si uman, diversificat si derizoriu, antitetic, abia catre final esentializat in ipostaza superioara a omului de geniu, care poate cuprinde in mintea sa imaginea intregului univers; versurile 39-86, episodul cosmogonic, adevarata geneza in sens eminescian, structurata si aici in viziune bidimensionala, de inceput si de sfarsit al lumilor: versurile 87-144, o revenire in planul terestru, al patimilor umane, concentrate mai ales asupra destinului omului de geniu; poemul se incheie (versurile 145-156) cu o intoarcere in planul meditativ initial, dominat de imaginea lunii, calatoare peste marile singuratati terestre.
La poetii romantici, de la Ossian pana la Macpherson, timpul marilor revelatii nu poate incepe decat noaptea tarziu, sub imperiul somnului si al visului, cand osteneala umana se poate confunda cu oboseala aparenta, eterna, a miscarilor de astri: "Cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare,/ Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare." in cadenta timpului cosmic, coincident pentru o clipa cu cel uman, se creeaza o atmosfera de liniste, in care, din adancul universului, vin marile dezvaluiri, privitoare la misterele cele mai nepatrunse. .. . . . … Antiteza timp uman - timp universal este totusi subiacenta, se releva inca de aici: ceasornicul masoara conditia trecatoare a omului, inclusiv a dascalului, cunoscatorul stiintei pozitive, descriptive, iar "lung-a timpului carare" constituie timpul universal, nesfarsit, imuabil. Pe cer este suverana luna, astru singular, rece ca si noaptea, care da masura suferintelor umane: "Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate/ De dureri, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate". Luna, dominanta aici, denumita intr-o varianta din "Mai am un singur dor" cu epitet memorabil, "atotstiutoarea", este nu numai stapana noptii si a marii, care "varsa liniste si somn", din cunoscutele ipostaze ale acestui motiv eminescian, dar si un martor tacut al vremii si al lumii. Mai veche decat pamantul, numita la celti Lug, zeita lumii reci, luna este o depozitara a memoriei universale, sub lumina ei batranul dascal putand calatori cu gandul pana in punctul genuin al creatiei. Luna este si un astru potentator de puteri magice, determinand poate nasterea memoriei primordiale la clarvazatori. Din punct de vedere gnoseologic, "dascalul" din "Scrisoarea I" poate fi si un "mag calator in stele", dar unul de rang inferior, pentru ca el nu isi poate realiza transmaterializarea, transcendenta, ci numai eventuala eternizare prin genialitate, pusa si aceasta sub semnul indoielii de catre o posteritate nerecunoscatoare. Luna, astru magic, de adoratie, in ipostaza mistica, este vazuta si in ipostaza de corp ceresc ce strajuieste peste imensitatile nebanuite ale pamantului, peste marile pustietati si "miscatoarea marilor singuratate". Selenismul evident al pustiurilor si hipnotismul lor extrem transporta pe cel ramas treaz in spatiul visarii, in sfera irealului, a oniricului: "Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta fecioara,/ Si cati codri-ascund in umbra stralucirea de izvoara!/ Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate,/ Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!/ Cate tarmuri inflorite, ce palate si cetati,/ Strabatute de-al tau farmec tie singura-ti arati!/ Si in cate mii de case lin patruns-ai prin feresti,/ Cate frunti pline de ganduri, ganditoare le privesti!". Lumina mai semnifica si un principiu al imortalizarii, al fluidizarii materiei incremenite in forme biologice sau geologice. Dedesubt, pe acest pamant vechi, oamenii asculta de un destin care nu este al lor, un fel de fortuna labilis in sens malefic, ilustrata cil o deosebita grija a detaliului. Omul este trecator, indiferent de rangul social pe care il ocupa, de rege sau de cersetor, ramanand sub semnul egalizator al mortii: "Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac,/ Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac.../ Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii,/ Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii;/ La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi,/ Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!". Artificiul utilizat de Mihai Eminescu in aceste versuri este similar cu cel din "Diavolul schiop", de Lesage: sunt trecuti in revista toti oamenii perisabili, trecatori, ai societatilor umane, vesnice prototipuri ale unui Yorick etern din piesa "Hamlet", a lui Shakespeare.
In acest marasm absolut, diversificarea umana este imprevizibila si derizorie: "Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par,/ Altul cauta in lume si in vreme adevar,/ De pe galbenele file el aduna mii de coji,/ A lor nume trecatoare el le-nseamna pe-un raboj;/ Iara altu-mparte lumea de pe scandura tarabii...". "Numele trecatoare" sunt un simbol pentru efemeritatea lumii, care incearca sa se inscrie, pentru o necesara consistenta, in catastife, intr-o scurta injghebare temporala. Poate si culoarea "galbena" a filelor de carti, a puzzle-ului cosmic ce se constituie din "mii de coji", arata neimplinirea lumii umane, ce acumuleaza la nesfarsit informatii trunchiate, fara a le mai putea sintetiza, a le transforma intr-o cale veritabila pentru viitor. Catre finalul celui de al doilea tablou se singularizeaza portretul "batranului dascal", al omului de geniu, situat deasupra framantarilor marunte si a patimilor umane. Imaginea geniului, personaj prin excelenta romantic, este remarcabila, alcatuita prin detalierea antitezei trup-spirit, portret fizic-portret moral, polarizata in mari si expresive contraste. Decrepitudinea fizica deriva din ansamblul lumii din care face parte, nepasatoare fata de marile valori, versurile luand o acida tonalitate satirica: "Iar colo batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,/ intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/ Si de frig la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,/ isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi". Prin contrast, deficienta somatica se compenseaza prin amplitudine spirituala, printr-o uriasa capacitate de cuprindere gnoseologica: "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,/ Universul fara margini e in degetul lui mic,/ Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga." Comparatiile unei asemenea puteri sunt de ordin mitologic si filozofic: "Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar,/ Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar", reprezentarea cosmica a lui Atlas si functia magica a numarului pitagoreic fiind cele doua componente, concreta si abstracta, ale originalei viziuni eminesciene. Episodul cosmogonic are la baza un artificiu romantic, calatoria mentala, imaginara, a batranului dascal de-a lungul timpului, catre inceputuri, intr-un periplu simultan cu alunecarea lunii peste misterele lumii: "Pe cand luna straluceste peste-a tomurilor bracuri,/ intr-o clipa-1 poarta gandul indarat cu mii de veacuri." Se deschide astfel, in literatura romana, una dintre cele mai originale viziuni poetice asupra cosmogoniei, comparabile deopotriva cu mituri stravechi si cu cele mai noi teorii ale fizicii moderne: "La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,/ Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,/ Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns.../ Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns,/ Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?" Punctul initial de inspiratie pare sa fie "Imnul creatiunii" din epopeea indiana "Rig-Veda", care contine idei si sintagme aproape identice: "Nu era fiinta, nu era nici nefiinta atunci... Unul respira fara suflare, miscat de sine insusi...", dar aceasta viziune cosmogonica ar putea fi mai bine explicitata prin comparatii semnificative cu opere similare din timpul Renasterii. Daca s-ar fi aplecat asupra "Scrisorii I", Georges Poulet i-ar fi gasit, fara indoiala, un loc de frunte in lucrarea sa "Metamorfozele cercului", inceputa cu Dante, care, in "Divina Comedie", isi reprezenta divinitatea ca un punct central, imobil si etern, imprejurul careia se stabilesc cercuri concentrice, puncte de spatiu si de timp raportate la centrul primordial. La Maurice Sceve, in "Microcosmos", centrul lumilor este "masa de dumnezeire inghemuita", un Dumnezeu-punct, care nu a creat inca lumea, dar se poate oricand descentraliza: "prin Nimicul sau inchis se pecetluia in intregul sau,/ inceput de sine fara principiu si fara capat". Se recunoaste aici monada pitagoreica, dar si "punctul central de unde, printr-o explicitare, va emana cercul cosmic ce se afla implicat intr-insul: Esenta plina in sine de infinitate latenta" (Georges Poulet). Ideea unui Dumnezeu-punct si a unui Dumnezeu-cerc strabate scrieri din intreaga Renastere, punctul central si cercul, apoi sfera, prin relativizare, confundandu-se si devenind suportul filozofic si poetic al ideii universului infinit care cucereste treptat gandirea moderna. Nu stim daca Mihai Eminescu cunostea aceste exemplificari poetice, insa fragmentul genezei din "Scrisoarea I" constituie o stralucita sinteza de viziuni mitice, filozofice si poetice asupra cosmogoniei, cu deschidere si asupra celei mai actuale teorii din fizica moderna, aceea a Big-Bang-ului, a marii explozii initiale, dintr-un punct de maxima condensare a materiei, din care au pornit cercuri concentrice de galaxii. Acestea, la fel ca in finalul tabloului cosmogonic din poezie, se vor retrage, dupa,un apogeu inertial, printr-o noua comprimare, in punctul de origine, cand, pentru o clipa, inaintea unei noi pulsatii, "timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie". Sa urmarim versurile eminesciene, in comparatie cu cele prezentate mai sus: "Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface/ Si in sine impacata stapanea eterna pace!.../ Dar deodat-un punct se misca... cel dintai si singur. Iata-1/ Cum din caos face muma, iara el devine Tatal.../ Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stapanul fara margini peste marginile lumii.../ De-atunci negura eterna se desface in fasii,/ De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii..." in toate cosmogoniile, intunericul precede lumina, iar dimensiunile nu exista, se creeaza progresiv, fiind cuprinse aprioric in neant, in haos. Chiar in teoriile moderne ale astrofizicii, in teoria Marii Unificari, a diverselor interactii, slabe, tari, gravitationale si electromagnetice, la inceput exista un numar mai mare de dimensiuni, unsprezece sau noua, care dispar pe masura racirii Universului, unele din marimi devenind imperceptibile. Timpul, ca dimensionalitate, nu exista insa inainte de Marea Explozie, increatul fiind, prin excelenta, sediul atemporalitatii. Din aceasta stare initiala se desprind asadar mereu alte lumi: "De atunci si pana astazi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure vai de caos pe carari necunoscute/ Si in roiuri luminoase izvorand spre infinit,/ Sunt atrase in viata de un dor nemarginit..." insa, in comparatie cu aceste nebanuite trepte de ierarhie a materiei si a energiei, antiteza dintre planul terestru si cel cosmic se amplifica, lumea umana aparand tot mai ignobila, total minimalizata: "Iar in lumea asta mare noi, copii ai lumii mici,/ Facem pe pamantul nostru musunoaie de furnici". Satira eminesciana impotriva decrepitudinii lumii apare aici la maxima ei virulenta: in vastitatea spatiilor, pamantul este locuit de "microscopice popoare", in preocuparile lor minore, oamenii sunt "musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul", lumea intreaga e "o clipa suspendata" intre oceane deintuneric, sub semnul implacabil al sfarsitului, caci, din perspectiva umana, "e vis al nefiintii universul cel himeric". Civilizatiile ce se succed de-a lungul timpului pe pamant sunt neinsemnate in raport cu imensitatea de nepatruns a spatiilor cosmice, care formeaza lumi in intervale de mii si mii de ani omenesti, pentru a se distruge ele insesi apoi.intr-un viitor indepartat, insusi uriasul dom uranic este supus entropiei, destramarii finale. Gandul batranului dascal calatoreste "mii de veacuri inainte" si cugetatorul vede cum, potrivit legilor cosmice, soarele insusi devine o giganta rosie, explodeaza, iar planetele se pierd in spatiu: "Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros/ Cum se-nchide ca o rana printre nori intunecosi,/ Cum planetii toti ingheata si s-azvarl rebel in spat/ Ei, din franele luminii si ai soarelui scapati.". Eminescu duce astfel pana la ultime consecinte unul dintre cele mai raspandite motive romantice, motivul ruinelor, proiectat la scara intregului Univers, peste care se asterne din nou l "eterna pace": "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie". Moartea timpului, transformat in I vesnicie, este marele paradox al viziunii cosmogonice eminesciene, justificabil de altfel de fizica moderna, dar aceasta idee nu este exprimata singular, numai in "Scrisoarea I". Domul cosmic are reprezentari incitante pentru imaginatie si in "Memento mori", si aici Eminescu avand viziunea marii distrugeri uranice, a Universului. Domul uranic, "unde secolii se torc", este cuprins, in finalul marii "Diorame", de flacari, iar "timpul mort si-ntinde membrii si devine vesnicie".Aceasta prabusire a insesi catapetesmei lumii, care incheie episodul cosmogenezei eminesciene, amplifica deceptia poetului asupra destinului uman, atat de neinsemnat in raport cu dimensiunile cosmosului, tonul satirei, in ciuda virulentei limbajului, devenind treptat elegiac. "Poezia intreaga, spune D. Popovici, se lasa astfel patrunsa de un sens elegiac, in a carui atmosfera se unifica momentele de poezie cosmogonica si de satira sociala" ("Poezia lui Mihai Eminescu", 1972). Chiar destinul geniului este supus, in penultimul tablou al poemului, prin raportare la acest plan al ruinisticii generale, unei degradari vizibile, accelerate de aceleasi interese meschine, ale unor insi "mici de zile, mari de patimi", fara identitate ("Unul e in toti, tot astfel cum una e in toate"), de agitatia inutila, de furnicar, a lumii. Desarta este insasi incercarea dascalului de a trece in eternitate prin numele sau scris pe o carte: "Ce-o sa aiba din acestea pentru el batranul dascal?/ Nemurire, se va zice... (...)/ O, sarmane!, tii tu minte cate-n lume-ai auzit,/ Ce-ti trecu pe dinainte, cate singur ai vorbit?", iar naivitatea lui, in aceasta privinta, este fara margini: "De-oi muri - isi zice-n sine - al meu nume o sa-l poarte/ Secolii din gura-n gura si l-or duce mai departe". Singularitatea omului de geniu poate deveni, in posteritate, tinta predilecta a contestatarilor, a mediocrizatorilor, a ignorantilor de tot felul, prin mai multe modalitati de minimalizare. Mai intai prin ignorarea meritelor reale, de catre un pedant din viitor, care "te-o strange-n doua siruri, asezandu-te la coada,/ in vro nota prizarita sub o pagina neroada", omul de geniu insusi devenind un nume anonim "pe galbenele file", "mii de coji" ale junor carti prafuite, "ale tomurilor bracuri". Bracurile, deseurile de hartie, reprezinta la Eminescu imaginea unui univers degradat, total diferit de acela in care cartea lumii si lumea cartii, de pilda la Jorge Luis Borges, se identifica, se confunda. Amintirea numelui poate deveni apoi, (intr-o demagogica posteritate, nu atat un prilej de glorificare a omului de geniu, ci de amplificare a meritelor celui care il evoca: "Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el...", fapt de atatea ori constatat in cei peste o suta de ani de posteritate eminesciana. Cei mai multi si mai incisivi vor fi insa detractorii, cunoscuti de altfel de poet chiar din timpul, vietii, ajunsi, cu vremea, tot mai numerosi, mai subtili si mai insidiosi (culminand, daca e sa ne referim la imediata actualitate, cu recentul "caz" Eminescu creat in 1998 de revista "Dilema"). Lipsiti de capacitatea de perceptie a marilor viziuni poetice, a timpului cosmic, primordial, receptand numai pe cel uman, perisabil ("Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege"), contestatarii omului de geniu vor specula tocmai latura terestra, banala a vietii sale, uniformizanta: "vor cata vietii tale/ Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale", vor scoate, ca dintr-o nemeritata cutie a Pandorei, numai "pacatele si vina,/ Slabiciunea, oboseala, toate relele ce sunt/ intr-un mod fatal legate de o mana de pamant". Incapabili sa perceapa lumina astrala a operei sale, proiectata in chip benefic asupra intregii lumi, ei vor amplifica amaraciunea poetului romantic, readus, inca o data, in punctul zero al nimicniciei terestre, constient ca acele "ganduri/ Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri".Aceasta ampla diorama se incheie, in chip simetric, cu aceeasi eterna imagine a lunii ce isi revarsa, impasibila la soarta schimbatoare a umanitatii, "linistita ei splendoare". Luna, simbol eminescian al eternitatii si al tuturor tainelor lumii, pe care le stapaneste de-a lungul timpului si spatiului, strabate neclintita pustietatile, indiferenta la tristul spectacol uman, pentru ca ea este o parte a universului, parte a unui intreg, in care toate au un sens: "Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate/ Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,/ Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii/ Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii!" "Raza" poate semnifica forta de echilibru in univers, declansatoare a entropiei generale, anihilatoare de forme ce ies din legile divine ale traiectoriilor cosmice si ale muzicii sferelor, conservand doar esentele, spiritul universal. "Scrisoarea I" este astfel o paranteza lirica si poetica, din perspectiva umana, in acest etern spirit universal, fascicolul de lumina pe care, din cand in cand, il arunca ochiul originar al creatiei asupra lumii terestre, asezate sub semnul tragic al efemeritatii.
Luceafarul M Eminescu
COMENTARIU - Luceafarul
Poemul filozofic intitulat „Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene, „insula" de lumina prin care literatura romana isi asigura dainuirea intru nemoarte. Aici se condenseaza dimensiunea universala a geniului romanesc; si tot aici, este simbolizat destinul marelui sau creator care a aparut in literatura noastra „de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul" (G. Calinescu) si, dupa o scurta stralucire in veac, s-a intors printre stele, contopindu-se cu Vecia si devenind mit. Poemul a fost publicat in aprilie 1883, in „Almanahul Societatii Academice Social-Literare „Romania Juna" din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare si inclus de Titu Maiorescu, in decembrie 1883, in singurul volum antum al lui Eminescu. v7q4616vo87hby Tema poemului este conditia nefericita a geniului, nascuta din apartenenta sa la doua lumi temporal diferite. Titlul este numele celei mai luminoase stele si desemneaza „fata" vazuta de pamanteni a celui pe care 1-a indragit o mandra fata de imparat.In termenii alegoriei, Luceafarul este geniul - purtatorul de lumina solitar si neinteles de omul comun, incapabil sa ajunga la infinitul gandirii sale.Elemente de compozitie: Poemul „Luceafarul" este alcatuit din 98 de catrene (392 de versuri) structurate in patru parti; acestea din urma sunt subordonate la doua planuri: universal-cosmic si uman-terestru. Incipitul este o formula/secventa memorabila prin care incepe o lucrarg epica/poezie si care se reflecta in continut, are un anumit relief.Incipitul poemului „Luceafarul" il constituie strofa I, in care este prezentata frumoasa fata de imparat.Plasata intr-un illo tempore specific basmului, pamanteanca va trai, de-a lungul poemului, complexul luciferic al „caderii".in final (ultima strofa) ea este integrata „cercului" „stramt" al destinului muritorilor, in timp ce Luceafarul/geniul ramane etern. Partea I (strofele 1-43) reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru, care aspira unul spre celalalt ca in vechile mituri in care Cerul se logodea cu Pamantul.Primul plan este reprezentat de Luceafar care este atras de materie prin forta iubirii. Ardenta acestui sentiment il deter mina sa coboare in visul fetei si sa-si schimbe, de doua ori, fiinta, dar totul este pus sub semnul unui eros imposibil.Al doilea plan este reprezentat de „o prea frumoasa fata" de imparat, exilata de tatal ei, intr-un castel, la marginea marii.Inchisa in penumbra negrelor bolti, frumoasa domnita are nostalgia stelei sale, de care s-a indepartat, atrasa de „lutul" din care ii este alcatuita fiinta. Si cum pamanteanca este unica („una la parinti", „mandra-n toate cele") si are o ascendenta nobila, steaua care o atrage este Luceafarul. Partea a Ii-a (strofele 44-64) i se subordoneaza planului terestru.Acesta este reprezentat de catre cei doi pamanteni: pajul Catalin („viclean copil de casa") si fata de imparat devenita, prin analogie, Catalina.Planul terestru este semnificat metaforic prin „ungherul" in care se intalnesc cei doi tineri, simbolizand limitele si ingustimea destinului uman. Termenul „ungher" trezind in mintea noastra reprezentarea mucegaiului si a degradarii, rezulta ca, in plan uman, „toti se nasc spre a muri". Partea a IlI-a (strofele 65-85) ii este subordonata planului universal-cosmic.Acum, zburand spre punctul zero al Creatiei (acolo unde se afla Demiurgul), Luceafarul devine spirit pur („El zboara, gand purtat de dor" ).Noul sau nume - Hyperion - ii reda esenta de faptura a primei creatii al carei destin nu poate fi schimbat. Partea a IV-a (strofele 86-98) este subordonata si ea ambelor planuri.Primul (cel uman) este salvat, prin iubire, de efectele curgerii timpului: Catalin si Catalina isi spun soapte de dragoste intr-un peisaj tipic eminescian, asezati sub teii in floare:„Caci este sara-n asfintitSi noaptea o sa-nceapa; Rasare luna linistitSi tremurand din apa. "„Sara" fiind timpul primordial de reeditare a Genezei, iar „apa" fiind marea germinala (din care se naste luna - poateprima planeta a lumii), cei doi tineri reprezinta perechea mitica, eterna. La nivel structural, se creeaza anumite relatii de opozitie: intre geniu si omul comun; intre planul universal-cosmic si cel uman-terestru; intre lumina Luceafarului si „umbra vechiului castel"; intre lumea vie si cea „moarta" {„Caci eu sunt vie, tu esti mort"); intre oamenii aflati sub semnul timpului devorator si fiintele eterne. Universul operei Partea IPoemul intitulat „Luceafarul" constituie „geniul mitului romanesc" (E. Todoran).Punctul de plecare al acestei creatii 1-a constituit unul dintre cele doua basme romanesti culese din Muntenia, de catre calatorul german Richard Kunisch si incluse intr-un memorial de calatorie („Bukarest and Stambul" - 1861). Eminescu a versificat cele doua basme sub titlurile: „Miron si frumoasa fara corp" si „Fata in gradina de aur"; ultimul a devenit, dupa un indelung travaliu poetic, cea mai frumoasa creatie a literaturii noastre: poemul filozofic „Luceafarul".Basmul si mitul Zburatorului constituie radacinile folclorice ale poemului; acestea se impletesc cu izvoare mitologice si culturale, totul fiind trecut prin sensibilitatea autorului—Poemul se deschide cu o formula specifica basmului („A fost odata... ") care plaseaza povestea de iubire dintre Luceafar si o frumoasa fata de imparat, intr-un timp indepartat, poate la inceputul lumii.Sub aceste lumini de Geneza, se incheaga imaginea tinerei pamantence prezentata in urmatoarele versuri (2-8):„A fost odata ca-n povesti,A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti,O prea frumoasa fata. Si era unu la parintiSi nandra-n toate cele, Cum e fecioara intre sfintiSi luna intre stele"Dominantele acestei imagini sunt: frumusetea („ O prea frumoasa fata"), unicitatea („una la parinti", „mandra-n toate cele") si regimul temporal deosebit, care o alatura de elementele eterne (Fecioara si luna).Unica este si povestea ei de iubire, cezura din versul al II-lea („A fost/ ca niciodata") echivaland cu: „A fost si nu va mai fi ".Privita mai atent, fata se bucura de un dublu regim temporal: prin descendenta („Din rude mari imparatesti"), este socotita a fi „fiica a cerului" (fetele incoronate avand, in conceptia populara, origine divina); de asemenea, frumusetea ei neobisnuita o apropie de zanele din basme, ori de Ileana Cosanzeana.Prin aceste atribute, tanara se incadreaza in etern si capata dreptul de a aspira spre Luceafar. Pe de alta parte, castelul „negru" in care traieste constituie un simbol al destinului uman limitat, iar perspectiva infinita a Cosmosului „are aici semnificatia ascunsa a taramului mortii" (Marin Mincu).Pusa fiind sub regim selenar, gingasa pamanteanca isi incheaga aspiratia erotica sub semnul noptii si al visului:„Privea in zare cum pe mariRasare si straluce, Pe miscatoarele carariCorabii negre duce".Inca de acum, imensitatea marii (deasupra careia Luceafarul isi raspandea lumina), sugereaza ca iubirea dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite este imposibila.in fiecare seara, nostalgica fata isi indreapta elanul erotic spre Luceafar; la randul lui, astrul ii trimite efluvii misterioase, umplandu-i „sufletul" si „inima" de doruri nelamurite.Si cum fiintele din alte lumi pot fi aduse pe Pamant doar prin descantec, domnita rosteste, de doua ori, incantatia magica:„ Cobori in jos, luceafar bland,Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gandSi viata-mi lumineaza!"De fiecare data, Luceafarul se va metamorfoza, aparand in camera fetei printr-o dubla reflectare: in vis si in oglinda.Prima metamorfoza constituie ipostaza neptunica2 a celui coborat din inalta lui sfera, de dragul unei pamantence:„El asculta tremurator,Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator,Se cufunda in mare;Si apa unde-au fost cazutIn cercuri se roteste. Si din adanc necunoscutUn mandru tanar creste.Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestei Si tine-n mana un toiagincununat cu trestii.Parea un tanar voievodCu par de aur moale, Un vanat giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.Iar umbra fetei straveziiE alba ca de ceara -Un mort frumos cu ochii viiCe scanteie-n afara."Chemarea Luceafarului (care ii cere fetei sa-1 urmeze in adancul acvatic) echivaleaza cu o invitatie la nemurire, prin intoarcerea la preexistenta; dar cum, in ochii fetei, aceasta inseamna moartea, refuzul ei este categoric: „ Caci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau ma-ngheata".A doua intrupare a Luceafarului, da nastere unui tablou de sfarsit de lume: cerul se roteste, haosul pare a fi incendiat, iar din negrele lui goluri, se incheaga o aparitie plutonica3:„Pe negre vitele-i de parCoroana-i arde pare Venea plutind in adevarScaldat in foc de soare".Prin cele doua „nasteri", Luceafarul parcurge un ciclu de viata, pentru a renaste ca om. Rupandu-se insa din „locul lui de sus" harazit de Creatpr5 el reediteaza mitul luciferic; din aceasta pricina, fata (care il vazuse ca pe un „inger") ii descifreaza acum esenta demonica.Chemata sa iasa din propriul destin („Si lumea ta o lasa"), fata ii cere astrului sa coboare la conditia umana:„ Tu te coboara pe pamant, Fii muritor ca mine".Indragostit de faptura de lut, Luceafarul accepta ipoteza unei existente terestre, nasterea „din pacat", adica renuntarea la lumea lui. Si cum pentru aceasta era necesara iesirea din conditia sa eterna, Luceafarul porneste spre Demiurg, pentru a obtine dezlegarea.Sub raport artistic, epitete ca „mort frumos" sau comparatia „E alba ca de ceara" au menirea de a spori impresia de straniu; tot asa, comparatia „Dar ochii mari si minunati / Lucesc adanc, himeric / Ca doua patimi fara sat / Si pline de-ntuneric" are sensuri metafizice.In prima parte a poemului, pot fi recunoscute mai multe teme si motive romantice: cadrul nocturn, vechiul castel, reveria, visul, mitul Zburatorului, antiteza viata/moarte, metamorfozele Luceafarului, gigantismul tabloului uranic.Partea a Ii-aPartea a doua a poemului cuprinde strofele 44-64 si este subordonata planului terestru.In esenta, in cele douazeci de strofe ale acestei parti, se prezinta nasterea iubirii pamantene a frumoasei fete de imparat, pentru pajul Catalin; daca, in primul tablou, intalnirea cu Luceafarul apartinea visului, de data aceasta totul este pus sub regim diurn.Primul dintre protagonisti este pajul Catalin (rsprezentandu-1 pe Cupidon). Ipostaza sa mitologica reiese din unele elemente de portret („ Cu obrajei ca doi bujori") dar si din asemanarea cu pajul Cupidon, din poezia cu acelasi titlu, de M. Eminescu; de asemenea, lipsa ascendentilor („Baiat din flori") si a unui loc de origine („... si de pripas") il pot plasa in mit.Solicitat, in palat, la treburi marunte (umple cupele mesenilor, duce trena imparatesei), Catalin este atras de frumusetea fetei, numita acum, prin analogie, Catalina:„Ei, Catalin, acu-i acu Ca sa-ti incerci norocul"Hotararea pajului echivaleaza cu o „coborare" din mit, „norocul" fiind cel care-i „petrece" pe oameni spre moarte. La randul ei, fata devine tot mai pamanteanca:— „Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,Da-mi pace, fugi departe -O, de luceafarul din cerM-a prins un dor de moarte".In ultimul vers, dorul „de moarte" avand sensul propriu, semnifica destinul uman.Dupa ce Catalin ii dezvaluie fetei atractiile dragostei pamantene, ea fuge in lume cu noul iubit, cu toate ca privirea ii ramane intoarsa spre Luceafar:„In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe..."Se vadeste astfel cata dreptate avea Dumnezeu (in basmul de origine) cand compara „ copiii pamantului" cu spuma marii, nascuta si spulberata de o boare de vant. Iubirea tinerei domnite se vadeste a fi, si aici, „o stea cazatoare", care vine din cer, pe un drum de lumina, dar „se stinge de cum atinge pamantul si viata ei tine numai o clipa". Si in partea a doua a poemului pot fi recunoscute elemente romantice: inspiratia din mit, antiteza intre Luceafar si maruntul paj, aspiratia spre absolut a Catalinei, marea, cadrul nocturn.Partea a Hl-aIncluzand strofele 65-85, partea a IlI-a a poemului (subordonata planului universal-cosmic) este alcatuita din doua episoade: Zborul Luceafarului spre Demiurg (strofele 65-70). Lectia de cunoastere pe care Creatorul i-o face indragostitului Hyperion (strofele 71-85).Zborul Luceafarului constituie „o calatorie inversa pe axa timpului" (cum afirma D. Popovici), o intoarcere in Increatul cosmic. in timpul acesteia, Luceafarul strabate, ca „ un fulger ne-ntrerupt" imensitatea stelara, comprimand timpul cosmic:„Si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe".Ca faptura a primei creatii, Luceafarul reediteaza Geneza (la care mai asistase o data, intrucat Demiurgul 1-a creat mai intai pe el si apoi, lumea):„Si din a chaosului vai,Jur imprejur de sine, Vedea ca-n ziua cea dentaiCum izvorau Iu mi ne;"Calatoria celui care dorea sa-si schimbe destinul se incheie in varsta precosmica, acolo unde nu exista nici spatiu pe care sa se puna hotare, nici timp iesit din „golurile" haosului („ Vremea, ca o apa, n-are puterea de a se umfla in putul ei si a iesi din goluri..." - G. Calinescu):„Caci unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre a cunoaste,Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste".Cuvintele pe care Luceafarul i le adreseaza Demiurgului, il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat de propria sa eternitate: „De greul negrei vecinicii/ Parinte, ma dezleaga". Rugamintea este exprimata la modul solemn, notiunile de „viata", „moarte", „vecinicie", capata sensuri noi in gura celui „menit" sa fie etern. „Ora de iubire" devine metafora a vietii finite, dupa care ar trebui sa urmeze „repaosul" total.„Si din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos".Pentru prima oara, Demiurgul i se adreseaza Luceafarului pe adevaratul sau nume: Hyperion.„- Hyperion, ce din genuniRasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuniCare n-au chip si nume;Tu vrei un om sa te socoti,Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu toti,S-ar naste iarasi oameni.Ei numai doar dureaza-n vantDeserte idealuri — Cand valuri afla un mormant,Rasar in urma valuri;Ei doar au stele cu norocSi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc,Si nu cunoastem moarte."Cuvintele Creatorului constituie un discurs gnomic, strabatut de motivul „Fortuna labilis" (Norocul este schimbator).Sub semnul acestuia, se afla fiintele umane, fapturi marunte si ridicole care astazi c Mesc ceea ce maine va fi spulberat.Antiteza intre termer; „ dureaza " si „ in vant" releva naivitatea, mandra a celor care nu sunt decat „nume trecatoare" in cartea vietii. De aici, metafora valurilor care sugereaza nestatornicia, zbuciumul, continua alergare sfarsita in moarte.Tot asa, metafora „stele cu noroc" sporeste dramatismul destinului uman, aflat sub dominatia unui noroc schimbator. In ultimele versuri ale fragmentului, antiteza intre „ei" si „noi" opune fiintelor marunte, lumea eterna careia ii apartine Hyperion.„Eon hipercosmic" (G. Calinescu) constituind a treia parte din Spiritul Universului, Hyperion aspira spre moartea totala; tocmai din aceasta pricina insa, moartea ii este refuzata, caci ea ar echivala cu negarea unitatii dintre Unul si Tot, ar schimba echilibrul lumii:„Tu, din eternul meu intreg Ramai a treia parteCum vrei puterea mea s-o neg,Cum pot sa-ti darui moarte? " (strofa ramasa in manuscris)Nici Demiurgul insusi nu poate stavili nesfarsita revarsare din viata in moarte si din moarte in viata, care le-a fost data oamenilor: („ Caci toti se nasc spre a muri/ Si mor spre a se naste"). Ce ar insemna pentru Hyperion viata finita? Ar insemna sa schimbe o eternitate senina pe alta zbuciumata, intrerupta de reincarnari succesive - cea a oamenilor. in schimb, Demiurgul ii ofera alte moduri existentiale: cunoasterea prin Logos („Cere-mi cuvantul meu dentai"), ori transformarea esentelor muzicale ale Universului prin cant orfie („ Vrei sa dau glas acelei guri...") Ca ultim argument, Creatorul ii arata pamantul (metafora „pamant ratacitor") si pe cei doi indragostiti - Catalin si Catalina.Si in partea a IlI-a a poemului exista elemente romantice: uriesismul viziunii cosmice, zborul intergalactic. apelul la mitologie, antiteza intre lumea muritoare si cea eterna.Partea a IV-aPartea a IV-a a poemului (strofele 86-98) cuprinde, ca si prima, cele doua planuri: uman-terestru si universal-cosmic.Acum, intr-un decor romantic, din care nu lipsesc luna, teiul si floarea de tei, cei doi indragostiti (Catalin si Catalina) isi spun vorbe de iubire:„Caci este sara-n asfintit,Si noaptea o sa-nceapa;Rasare luna linistitSi tremurand din apaSi imple cu-ale ei scanteiCararile din cranguri; Sub sirul lung de mandri tei,Sedeau doi tineri singuri".Cei „doi copii/ Cu plete lungi, balaie" reprezinta perechea primordiala, pura, nediferentiata, plasata intr-un spatiu mitic in care apele germinale nasc luna.Peisajul ridica la dimensiuni cosmice idila celor doi „caci numai dragostea si moartea ii pot reda universului pierduta lui unitate" (Zoe Dumitrescu Busulenga).Transfigurat sub vapaia iubirii, Catalin rosteste cuvinte care vizeaza dimensional vesnicia: „Revarsa liniste de veci/ Pe noaptea mea de patenti". Pentru ultima oara, Catalina invoca Luceafarul spre a-i lumina „norocul". Dar „demonul sau geniul a invatat marea lectie a aventurii umane si istoria pentru el nu va mai incepe niciodata de la capat" (Zoe Dumitrescu-Busulenga).Catalina se integreaza astfel acelei lumi pe care Hyperion o priveste cu superioara detasare in strofa finala:„Traind in cercul vostru stramtNorocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simtNemuritor si rece".Antitezele: „cercul" - „lumea", „vostru" - „mea" distanteaza geniul de lumea muritoare conferindu-i trista aureola din manuscrisul eminescian: „El n-are moarte, dar n-are nici noroc ".Teme si motive romantice: destinul geniului, luna, teiul. inserarea.Sensuri alegorice:Pe marginea unuia dintre manuscrisele poemului, Eminescu a facut urmatoarea insemnare: „in descrierea unui voiaj in Tarile Romane; germanul K(unisch) povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc".In poem, geniul este simbolizat de Luceafarul/Hyperion.Fiinta rara de stea, in care Demiurgul a pus „nemargini de gandire ", geniul are doua „fete" si doua nume: o fata intoarsa spre oameni si una ascunsa, esentiala (Hyperion = cel care zboara pe deasupra).Aflat la o distanta uriasa fata de lume, Luceafarul - geniul incearca sa i se integreze, din sete de cunoastere. Aceasta tentatie se dovedeste a fi imposibil de realizat, caci, in lumea comuna, geniul este mereu egal cu el insusi: „Eu sunt Luceafarul de sus".Fiinta solitara prin stralucirea mintii sale, geniul este un neinteles, oamenii obisnuiti fiind incapabili sa ajunga la inaltimea gandirii sale. De aici se va naste nefericirea sa existentiala, dar si orgoliul luciferic ducand la izolarea mandra din finalul poemului. El este etern, dar lipsit de noroc.Catalina il reprezinta pe omul comun, negenial, care isi traieste clipa intr-un spatiu-timp limitat de „cercul" destinului sau.
Poemul filozofic intitulat „Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene, „insula" de lumina prin care literatura romana isi asigura dainuirea intru nemoarte. Aici se condenseaza dimensiunea universala a geniului romanesc; si tot aici, este simbolizat destinul marelui sau creator care a aparut in literatura noastra „de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul" (G. Calinescu) si, dupa o scurta stralucire in veac, s-a intors printre stele, contopindu-se cu Vecia si devenind mit. Poemul a fost publicat in aprilie 1883, in „Almanahul Societatii Academice Social-Literare „Romania Juna" din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare si inclus de Titu Maiorescu, in decembrie 1883, in singurul volum antum al lui Eminescu. v7q4616vo87hby Tema poemului este conditia nefericita a geniului, nascuta din apartenenta sa la doua lumi temporal diferite. Titlul este numele celei mai luminoase stele si desemneaza „fata" vazuta de pamanteni a celui pe care 1-a indragit o mandra fata de imparat.In termenii alegoriei, Luceafarul este geniul - purtatorul de lumina solitar si neinteles de omul comun, incapabil sa ajunga la infinitul gandirii sale.Elemente de compozitie: Poemul „Luceafarul" este alcatuit din 98 de catrene (392 de versuri) structurate in patru parti; acestea din urma sunt subordonate la doua planuri: universal-cosmic si uman-terestru. Incipitul este o formula/secventa memorabila prin care incepe o lucrarg epica/poezie si care se reflecta in continut, are un anumit relief.Incipitul poemului „Luceafarul" il constituie strofa I, in care este prezentata frumoasa fata de imparat.Plasata intr-un illo tempore specific basmului, pamanteanca va trai, de-a lungul poemului, complexul luciferic al „caderii".in final (ultima strofa) ea este integrata „cercului" „stramt" al destinului muritorilor, in timp ce Luceafarul/geniul ramane etern. Partea I (strofele 1-43) reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru, care aspira unul spre celalalt ca in vechile mituri in care Cerul se logodea cu Pamantul.Primul plan este reprezentat de Luceafar care este atras de materie prin forta iubirii. Ardenta acestui sentiment il deter mina sa coboare in visul fetei si sa-si schimbe, de doua ori, fiinta, dar totul este pus sub semnul unui eros imposibil.Al doilea plan este reprezentat de „o prea frumoasa fata" de imparat, exilata de tatal ei, intr-un castel, la marginea marii.Inchisa in penumbra negrelor bolti, frumoasa domnita are nostalgia stelei sale, de care s-a indepartat, atrasa de „lutul" din care ii este alcatuita fiinta. Si cum pamanteanca este unica („una la parinti", „mandra-n toate cele") si are o ascendenta nobila, steaua care o atrage este Luceafarul. Partea a Ii-a (strofele 44-64) i se subordoneaza planului terestru.Acesta este reprezentat de catre cei doi pamanteni: pajul Catalin („viclean copil de casa") si fata de imparat devenita, prin analogie, Catalina.Planul terestru este semnificat metaforic prin „ungherul" in care se intalnesc cei doi tineri, simbolizand limitele si ingustimea destinului uman. Termenul „ungher" trezind in mintea noastra reprezentarea mucegaiului si a degradarii, rezulta ca, in plan uman, „toti se nasc spre a muri". Partea a IlI-a (strofele 65-85) ii este subordonata planului universal-cosmic.Acum, zburand spre punctul zero al Creatiei (acolo unde se afla Demiurgul), Luceafarul devine spirit pur („El zboara, gand purtat de dor" ).Noul sau nume - Hyperion - ii reda esenta de faptura a primei creatii al carei destin nu poate fi schimbat. Partea a IV-a (strofele 86-98) este subordonata si ea ambelor planuri.Primul (cel uman) este salvat, prin iubire, de efectele curgerii timpului: Catalin si Catalina isi spun soapte de dragoste intr-un peisaj tipic eminescian, asezati sub teii in floare:„Caci este sara-n asfintitSi noaptea o sa-nceapa; Rasare luna linistitSi tremurand din apa. "„Sara" fiind timpul primordial de reeditare a Genezei, iar „apa" fiind marea germinala (din care se naste luna - poateprima planeta a lumii), cei doi tineri reprezinta perechea mitica, eterna. La nivel structural, se creeaza anumite relatii de opozitie: intre geniu si omul comun; intre planul universal-cosmic si cel uman-terestru; intre lumina Luceafarului si „umbra vechiului castel"; intre lumea vie si cea „moarta" {„Caci eu sunt vie, tu esti mort"); intre oamenii aflati sub semnul timpului devorator si fiintele eterne. Universul operei Partea IPoemul intitulat „Luceafarul" constituie „geniul mitului romanesc" (E. Todoran).Punctul de plecare al acestei creatii 1-a constituit unul dintre cele doua basme romanesti culese din Muntenia, de catre calatorul german Richard Kunisch si incluse intr-un memorial de calatorie („Bukarest and Stambul" - 1861). Eminescu a versificat cele doua basme sub titlurile: „Miron si frumoasa fara corp" si „Fata in gradina de aur"; ultimul a devenit, dupa un indelung travaliu poetic, cea mai frumoasa creatie a literaturii noastre: poemul filozofic „Luceafarul".Basmul si mitul Zburatorului constituie radacinile folclorice ale poemului; acestea se impletesc cu izvoare mitologice si culturale, totul fiind trecut prin sensibilitatea autorului—Poemul se deschide cu o formula specifica basmului („A fost odata... ") care plaseaza povestea de iubire dintre Luceafar si o frumoasa fata de imparat, intr-un timp indepartat, poate la inceputul lumii.Sub aceste lumini de Geneza, se incheaga imaginea tinerei pamantence prezentata in urmatoarele versuri (2-8):„A fost odata ca-n povesti,A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti,O prea frumoasa fata. Si era unu la parintiSi nandra-n toate cele, Cum e fecioara intre sfintiSi luna intre stele"Dominantele acestei imagini sunt: frumusetea („ O prea frumoasa fata"), unicitatea („una la parinti", „mandra-n toate cele") si regimul temporal deosebit, care o alatura de elementele eterne (Fecioara si luna).Unica este si povestea ei de iubire, cezura din versul al II-lea („A fost/ ca niciodata") echivaland cu: „A fost si nu va mai fi ".Privita mai atent, fata se bucura de un dublu regim temporal: prin descendenta („Din rude mari imparatesti"), este socotita a fi „fiica a cerului" (fetele incoronate avand, in conceptia populara, origine divina); de asemenea, frumusetea ei neobisnuita o apropie de zanele din basme, ori de Ileana Cosanzeana.Prin aceste atribute, tanara se incadreaza in etern si capata dreptul de a aspira spre Luceafar. Pe de alta parte, castelul „negru" in care traieste constituie un simbol al destinului uman limitat, iar perspectiva infinita a Cosmosului „are aici semnificatia ascunsa a taramului mortii" (Marin Mincu).Pusa fiind sub regim selenar, gingasa pamanteanca isi incheaga aspiratia erotica sub semnul noptii si al visului:„Privea in zare cum pe mariRasare si straluce, Pe miscatoarele carariCorabii negre duce".Inca de acum, imensitatea marii (deasupra careia Luceafarul isi raspandea lumina), sugereaza ca iubirea dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite este imposibila.in fiecare seara, nostalgica fata isi indreapta elanul erotic spre Luceafar; la randul lui, astrul ii trimite efluvii misterioase, umplandu-i „sufletul" si „inima" de doruri nelamurite.Si cum fiintele din alte lumi pot fi aduse pe Pamant doar prin descantec, domnita rosteste, de doua ori, incantatia magica:„ Cobori in jos, luceafar bland,Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gandSi viata-mi lumineaza!"De fiecare data, Luceafarul se va metamorfoza, aparand in camera fetei printr-o dubla reflectare: in vis si in oglinda.Prima metamorfoza constituie ipostaza neptunica2 a celui coborat din inalta lui sfera, de dragul unei pamantence:„El asculta tremurator,Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator,Se cufunda in mare;Si apa unde-au fost cazutIn cercuri se roteste. Si din adanc necunoscutUn mandru tanar creste.Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestei Si tine-n mana un toiagincununat cu trestii.Parea un tanar voievodCu par de aur moale, Un vanat giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.Iar umbra fetei straveziiE alba ca de ceara -Un mort frumos cu ochii viiCe scanteie-n afara."Chemarea Luceafarului (care ii cere fetei sa-1 urmeze in adancul acvatic) echivaleaza cu o invitatie la nemurire, prin intoarcerea la preexistenta; dar cum, in ochii fetei, aceasta inseamna moartea, refuzul ei este categoric: „ Caci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau ma-ngheata".A doua intrupare a Luceafarului, da nastere unui tablou de sfarsit de lume: cerul se roteste, haosul pare a fi incendiat, iar din negrele lui goluri, se incheaga o aparitie plutonica3:„Pe negre vitele-i de parCoroana-i arde pare Venea plutind in adevarScaldat in foc de soare".Prin cele doua „nasteri", Luceafarul parcurge un ciclu de viata, pentru a renaste ca om. Rupandu-se insa din „locul lui de sus" harazit de Creatpr5 el reediteaza mitul luciferic; din aceasta pricina, fata (care il vazuse ca pe un „inger") ii descifreaza acum esenta demonica.Chemata sa iasa din propriul destin („Si lumea ta o lasa"), fata ii cere astrului sa coboare la conditia umana:„ Tu te coboara pe pamant, Fii muritor ca mine".Indragostit de faptura de lut, Luceafarul accepta ipoteza unei existente terestre, nasterea „din pacat", adica renuntarea la lumea lui. Si cum pentru aceasta era necesara iesirea din conditia sa eterna, Luceafarul porneste spre Demiurg, pentru a obtine dezlegarea.Sub raport artistic, epitete ca „mort frumos" sau comparatia „E alba ca de ceara" au menirea de a spori impresia de straniu; tot asa, comparatia „Dar ochii mari si minunati / Lucesc adanc, himeric / Ca doua patimi fara sat / Si pline de-ntuneric" are sensuri metafizice.In prima parte a poemului, pot fi recunoscute mai multe teme si motive romantice: cadrul nocturn, vechiul castel, reveria, visul, mitul Zburatorului, antiteza viata/moarte, metamorfozele Luceafarului, gigantismul tabloului uranic.Partea a Ii-aPartea a doua a poemului cuprinde strofele 44-64 si este subordonata planului terestru.In esenta, in cele douazeci de strofe ale acestei parti, se prezinta nasterea iubirii pamantene a frumoasei fete de imparat, pentru pajul Catalin; daca, in primul tablou, intalnirea cu Luceafarul apartinea visului, de data aceasta totul este pus sub regim diurn.Primul dintre protagonisti este pajul Catalin (rsprezentandu-1 pe Cupidon). Ipostaza sa mitologica reiese din unele elemente de portret („ Cu obrajei ca doi bujori") dar si din asemanarea cu pajul Cupidon, din poezia cu acelasi titlu, de M. Eminescu; de asemenea, lipsa ascendentilor („Baiat din flori") si a unui loc de origine („... si de pripas") il pot plasa in mit.Solicitat, in palat, la treburi marunte (umple cupele mesenilor, duce trena imparatesei), Catalin este atras de frumusetea fetei, numita acum, prin analogie, Catalina:„Ei, Catalin, acu-i acu Ca sa-ti incerci norocul"Hotararea pajului echivaleaza cu o „coborare" din mit, „norocul" fiind cel care-i „petrece" pe oameni spre moarte. La randul ei, fata devine tot mai pamanteanca:— „Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,Da-mi pace, fugi departe -O, de luceafarul din cerM-a prins un dor de moarte".In ultimul vers, dorul „de moarte" avand sensul propriu, semnifica destinul uman.Dupa ce Catalin ii dezvaluie fetei atractiile dragostei pamantene, ea fuge in lume cu noul iubit, cu toate ca privirea ii ramane intoarsa spre Luceafar:„In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe..."Se vadeste astfel cata dreptate avea Dumnezeu (in basmul de origine) cand compara „ copiii pamantului" cu spuma marii, nascuta si spulberata de o boare de vant. Iubirea tinerei domnite se vadeste a fi, si aici, „o stea cazatoare", care vine din cer, pe un drum de lumina, dar „se stinge de cum atinge pamantul si viata ei tine numai o clipa". Si in partea a doua a poemului pot fi recunoscute elemente romantice: inspiratia din mit, antiteza intre Luceafar si maruntul paj, aspiratia spre absolut a Catalinei, marea, cadrul nocturn.Partea a Hl-aIncluzand strofele 65-85, partea a IlI-a a poemului (subordonata planului universal-cosmic) este alcatuita din doua episoade: Zborul Luceafarului spre Demiurg (strofele 65-70). Lectia de cunoastere pe care Creatorul i-o face indragostitului Hyperion (strofele 71-85).Zborul Luceafarului constituie „o calatorie inversa pe axa timpului" (cum afirma D. Popovici), o intoarcere in Increatul cosmic. in timpul acesteia, Luceafarul strabate, ca „ un fulger ne-ntrerupt" imensitatea stelara, comprimand timpul cosmic:„Si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe".Ca faptura a primei creatii, Luceafarul reediteaza Geneza (la care mai asistase o data, intrucat Demiurgul 1-a creat mai intai pe el si apoi, lumea):„Si din a chaosului vai,Jur imprejur de sine, Vedea ca-n ziua cea dentaiCum izvorau Iu mi ne;"Calatoria celui care dorea sa-si schimbe destinul se incheie in varsta precosmica, acolo unde nu exista nici spatiu pe care sa se puna hotare, nici timp iesit din „golurile" haosului („ Vremea, ca o apa, n-are puterea de a se umfla in putul ei si a iesi din goluri..." - G. Calinescu):„Caci unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre a cunoaste,Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste".Cuvintele pe care Luceafarul i le adreseaza Demiurgului, il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat de propria sa eternitate: „De greul negrei vecinicii/ Parinte, ma dezleaga". Rugamintea este exprimata la modul solemn, notiunile de „viata", „moarte", „vecinicie", capata sensuri noi in gura celui „menit" sa fie etern. „Ora de iubire" devine metafora a vietii finite, dupa care ar trebui sa urmeze „repaosul" total.„Si din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos".Pentru prima oara, Demiurgul i se adreseaza Luceafarului pe adevaratul sau nume: Hyperion.„- Hyperion, ce din genuniRasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuniCare n-au chip si nume;Tu vrei un om sa te socoti,Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu toti,S-ar naste iarasi oameni.Ei numai doar dureaza-n vantDeserte idealuri — Cand valuri afla un mormant,Rasar in urma valuri;Ei doar au stele cu norocSi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc,Si nu cunoastem moarte."Cuvintele Creatorului constituie un discurs gnomic, strabatut de motivul „Fortuna labilis" (Norocul este schimbator).Sub semnul acestuia, se afla fiintele umane, fapturi marunte si ridicole care astazi c Mesc ceea ce maine va fi spulberat.Antiteza intre termer; „ dureaza " si „ in vant" releva naivitatea, mandra a celor care nu sunt decat „nume trecatoare" in cartea vietii. De aici, metafora valurilor care sugereaza nestatornicia, zbuciumul, continua alergare sfarsita in moarte.Tot asa, metafora „stele cu noroc" sporeste dramatismul destinului uman, aflat sub dominatia unui noroc schimbator. In ultimele versuri ale fragmentului, antiteza intre „ei" si „noi" opune fiintelor marunte, lumea eterna careia ii apartine Hyperion.„Eon hipercosmic" (G. Calinescu) constituind a treia parte din Spiritul Universului, Hyperion aspira spre moartea totala; tocmai din aceasta pricina insa, moartea ii este refuzata, caci ea ar echivala cu negarea unitatii dintre Unul si Tot, ar schimba echilibrul lumii:„Tu, din eternul meu intreg Ramai a treia parteCum vrei puterea mea s-o neg,Cum pot sa-ti darui moarte? " (strofa ramasa in manuscris)Nici Demiurgul insusi nu poate stavili nesfarsita revarsare din viata in moarte si din moarte in viata, care le-a fost data oamenilor: („ Caci toti se nasc spre a muri/ Si mor spre a se naste"). Ce ar insemna pentru Hyperion viata finita? Ar insemna sa schimbe o eternitate senina pe alta zbuciumata, intrerupta de reincarnari succesive - cea a oamenilor. in schimb, Demiurgul ii ofera alte moduri existentiale: cunoasterea prin Logos („Cere-mi cuvantul meu dentai"), ori transformarea esentelor muzicale ale Universului prin cant orfie („ Vrei sa dau glas acelei guri...") Ca ultim argument, Creatorul ii arata pamantul (metafora „pamant ratacitor") si pe cei doi indragostiti - Catalin si Catalina.Si in partea a IlI-a a poemului exista elemente romantice: uriesismul viziunii cosmice, zborul intergalactic. apelul la mitologie, antiteza intre lumea muritoare si cea eterna.Partea a IV-aPartea a IV-a a poemului (strofele 86-98) cuprinde, ca si prima, cele doua planuri: uman-terestru si universal-cosmic.Acum, intr-un decor romantic, din care nu lipsesc luna, teiul si floarea de tei, cei doi indragostiti (Catalin si Catalina) isi spun vorbe de iubire:„Caci este sara-n asfintit,Si noaptea o sa-nceapa;Rasare luna linistitSi tremurand din apaSi imple cu-ale ei scanteiCararile din cranguri; Sub sirul lung de mandri tei,Sedeau doi tineri singuri".Cei „doi copii/ Cu plete lungi, balaie" reprezinta perechea primordiala, pura, nediferentiata, plasata intr-un spatiu mitic in care apele germinale nasc luna.Peisajul ridica la dimensiuni cosmice idila celor doi „caci numai dragostea si moartea ii pot reda universului pierduta lui unitate" (Zoe Dumitrescu Busulenga).Transfigurat sub vapaia iubirii, Catalin rosteste cuvinte care vizeaza dimensional vesnicia: „Revarsa liniste de veci/ Pe noaptea mea de patenti". Pentru ultima oara, Catalina invoca Luceafarul spre a-i lumina „norocul". Dar „demonul sau geniul a invatat marea lectie a aventurii umane si istoria pentru el nu va mai incepe niciodata de la capat" (Zoe Dumitrescu-Busulenga).Catalina se integreaza astfel acelei lumi pe care Hyperion o priveste cu superioara detasare in strofa finala:„Traind in cercul vostru stramtNorocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simtNemuritor si rece".Antitezele: „cercul" - „lumea", „vostru" - „mea" distanteaza geniul de lumea muritoare conferindu-i trista aureola din manuscrisul eminescian: „El n-are moarte, dar n-are nici noroc ".Teme si motive romantice: destinul geniului, luna, teiul. inserarea.Sensuri alegorice:Pe marginea unuia dintre manuscrisele poemului, Eminescu a facut urmatoarea insemnare: „in descrierea unui voiaj in Tarile Romane; germanul K(unisch) povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc".In poem, geniul este simbolizat de Luceafarul/Hyperion.Fiinta rara de stea, in care Demiurgul a pus „nemargini de gandire ", geniul are doua „fete" si doua nume: o fata intoarsa spre oameni si una ascunsa, esentiala (Hyperion = cel care zboara pe deasupra).Aflat la o distanta uriasa fata de lume, Luceafarul - geniul incearca sa i se integreze, din sete de cunoastere. Aceasta tentatie se dovedeste a fi imposibil de realizat, caci, in lumea comuna, geniul este mereu egal cu el insusi: „Eu sunt Luceafarul de sus".Fiinta solitara prin stralucirea mintii sale, geniul este un neinteles, oamenii obisnuiti fiind incapabili sa ajunga la inaltimea gandirii sale. De aici se va naste nefericirea sa existentiala, dar si orgoliul luciferic ducand la izolarea mandra din finalul poemului. El este etern, dar lipsit de noroc.Catalina il reprezinta pe omul comun, negenial, care isi traieste clipa intr-un spatiu-timp limitat de „cercul" destinului sau.
Pasteluri - Vasile Alecsandri
Pasteluri
Vasile Alecsandri (14 iunie 1818, 1819?, 18217-22 august 1890), personalitate complexa a perioadei pasoptiste, este poet clasic, iubitor de natura, pe care o eternizeaza in "Pasteluri", dramaturg ironic, incisiv la adresa moravurilor provinciale, prozator romantic, mai ales pe tema calatoriei, culegator de folclor, fixand in scris cele mai valoroase doine si balade populare romanesti. Ia parte la miscarea revolutionara din 1848 din Moldova. Debuteaza in 1840, in "Dacia literara", cu nuvela "Buchetiera de la Florenta", publica apoi piese de teatru, in 1841, "Farmazonul din Harlau", "Modista si cinovnicul", in 1844 "Iorgul de la Sadagura sau nepotu-i salba dracului", in 1845, "Creditorii", "Nunta taraneasca", in 1850. Volume remarcabile sunt "Poezii poporale. Balade (Cantece batranesti) adunate si indreptate" (I-II) (1852-1853), "Doine si lacrimioare" (1842-1852).
Pasteluri"Pastelurile" constituie opera literara cea mai durabila a bardului de la Mircesti si, in acelasi timp, treapta cea mai inalta la care a ajuns poezia romaneasca pana la aparitia lui Mihai Eminescu. Cu remarcabila sa premonitie critica, Titu Maiorescu semnalase acest lucru inca din perioada de constituire a acestui ciclu poetic, facand, in "Directia noua in poezia si prozaromana" (1872), aprecieri care explica si geneza operei: "in fruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul «Doinelor» si al ■«Lacramioarelor», culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara. [...] Deodata, dupa o lunga tacere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura tarei sale, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea «Pastelurilor»". Si tot Titu Maiorescu stabilea definitia si continutul acestor poezii, valabile, in linii mari, pana astazi: "«Pastelurile» sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, deregula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei,scrise intr-o limba asa de frumoasa, incat au devenit fara comparare cea mai mare podoaba apoeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturei romane indeobste."Termenul de pastel, introdus in terminologia literara de insusi Vasile Alecsandri, catitlu al ciclului sau, si utilizat numai in cadrul literaturii romane, desemneaza o specie descriptiva a genului liric in care, conturand un tablou din natura, autorul exprima cu discretie oi stare afectiva. Preluat din artele plastice (fr. pastel sau it. pastello exprima un procedeu de pictura bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi), termenul trimite la curentele literare ale vremii: prin descrierea naturii recunoastem orientarea naturista a poetilor romantici, iar prin viziunea picturala, uneori statica, mai puternic marcata in asa-numitele pasteluri chineze, sugestii ale parnasianismului care se infiripa cam in acelasi timp in Franta (culegerea antologica "Le Parnasse contemporani" aparea in anii 1866-1867).Ciclu poetic dedicat pamantului si naturii romanesti, "lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism" (George Calinescu), prima compozitie tematica de acest fel din literatura romana, cele 35 de "Pasteluri" (din care numai 30 sunt pasteluri propriu-zise) sunt alcatuite dintr-o suita de tablouri, de "fotografii miscate", dispuse intr-o ordine care urmeaza rotirea lenta a anotimpurilor. Exista subiacent, in aceasta miscare, un puls foarte vechi al pamantului, ritmic, al stingerii si reinvierii naturii, al regenerarilor succesive, cu o sorginte arhaica, in indepartate credinte si practici ale fertilitatii. Asadar, nimic surprinzator daca, in absenta unei filozofii personale declarate sau a afilierii manifeste a poetului la un anume curent literar, in acest spatiu pluteste, pe fondul unui discret romantism, receptat mai ales ca viziune descriptiva, umbra mitica a Demetrei si a lui Deucalion. Alecsandri repeta instinctiv, la modul fictional, un dat al firii, dupa o mecanica fixa, desfasurata la scara cosmica, dusa la nesfarsit in tiparele initiale. Numai o blanda privire horatiana, care departeaza si stilizeaza in acelasi timp, rareori tulburata de orori "boreale", proiecteaza in imaginar aceasta temporalitate mitica, ce faneaza ori revitalizeaza o natura in continua miscare, de flux si reflux, eterna in fapt prin transformarile ei ciclice. Desi aparent detasat de obiectul observatiei sale, poetul ramane totusi intr-o perceptibila stare de empatie si faptul cu totul particular al "Pastelurilor" consta numai intr-o paralela miscare de amplificare si diminuare a viziunii poetice, amploarea fiindu-i insa, neasteptat, in contratimp cu expansiunea sau contragerea genuina a formelor naturii.Asadar, dupa chiar preferintele poetului, in ordinea constituirii ciclului, intalnim mai intai un "Sfarsit de toamna" accentuat stihinic: spatiul se dezorganizeaza, devine haotic, fiintele sunt cuprinse de neliniste si de tristete, "din tuspatru parti a lumei" apar semne apocaliptice. in ordinea terestra se invalmasesc strigate, "boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc", incep ninsori abundente. Desigur, nu e un "sfarsit de lume", cum crede George Calinescu, ci numai o abolire treptata a miscarii, determinata de procesul natural al contragerii formelor inaintea noii geneze. "Teroarea boreala" insasi nu este intru totul spaima existentiala: in valmasagul de troiene sau in incremenirea absoluta a gerului incepe regenerarea, poetul dobandind, in spatiul sau imaginar, atribute de demiurg. Recluziunea din "Serile la Mircesti" nu este o comoda retragere ("Perdelele-s lasate si lampele aprinse;/ in soba arde focul, tovaras mangaios..."), ci se inscrie in aceeasi translatie a viului catre universul mic, al conservarii si al rezistentei, al coborarii in spatii inguste ori subterane, de unde incepe un nou asalt al vietii.Tabloul iernii, ca al oricarei geneze, obtine grandoare, poezia hibernala fiind, cum de atatea ori s-a spus, cea mai reusita din creatia lui Vasile Alecsandri. Caderea zapezii, in "Iarna", dobandeste amploare cosmica: orizonturile se inchid, natura devenind un imens templu de gheata si de zapada. Aici se oficiaza metamorfoze esentiale, la care participa elementele, campia, muntii, bolta celesta, gerul. Gerul devine, paradoxal, factorul dinamic al transformarii, purtatorul miscarii prin insasi nemiscarea lasata in urma: "Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri,/ Pune stresinelor casei o ghirlanda de cristaluri,/ Iar pe fete de copile infloreste trandafiri."; "Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare/ Ce se-ntrec pe campul luciu scotand aburi lungi pe nare." ("Gerul").Poezia "Mezul iernei" comporta disjunctia intre sfarsire si reinviere, amestecul de tacere si de zgomot al recompunerii. Cadrul este irepetabil, de extensie cosmica, de totala incremenire, in care miscarea clocoteste launtric: "in paduri trasnesc stejarii! E un ger amar,cumplit!/ Stelele par inghetate, cerul pare otelit,// [...] Mii de stele argintii/ in nemarginitul templu ard ca vecinice faclii./ Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare/ Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare." Vacarmul alterneaza cu timpi de aparenta liniste, linistea dinaintea marilor catastrofe sau a fiintarilor cosmogonice, cumpana de alegere decisiva intre ele: "Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;/ Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas; .Dar ce vad?... in raza lunei o fantasma se arata...". O prima etapa, esentiala, se incheie; germenele devenirii este deja format, miscarea se exteriorizeaza: "Iata-o sanie usoara care trece, peste vai.../ in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai." ("Iarna"). Se cuvine sa fie corectata, in aceasta interpretare, si mult vehiculata "teroare de fenomenul boreal", pe care George Calinescu i-o atribuie, ca stare poetica subiacenta, lui Vasile Alecsandri. Aceasta este mai mult o fireasca infiorare a celui care participa la maretia unica a fenomenului de incepere. Poetul se extaziaza in fata marelui templu al naturii ("O! tablou maret, fantastic!..."), invoca gerul, aproape in chip magic, sa-i inlesneasca escapadele sentimentale: "O! tu, gerule naprasnic, vin , indeamna calul meu/ Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!". Mai mult decat acestea, Alecsandri apreciaza virtutile focului si, precum Eminescu ceva mai tarziu, incearca la flacara domoala plasmuiri de spatii imaginare ("Serile la Mircesti"). La venirea primaverii, poetul comunica o unda de nostalgie: "S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,/ S-au dus zilele Babei si noptile vegherii." ("Sfarsitul iernei"), normala in masura in care puritatea initiala se risipeste, albul imaculat se schimba in revarsare multicolora, geneza devine crestere. Poezia insasi este minata de o degradarelenta si secreta, dezvoltandu-se prin aglomerare, uneori facila, de detalii si de senzatii, fapt semnalat de critica literara, indeosebi de George Calinescu. Marile viziuni lirice scad treptat, prin repetarea imaginilor, a tropilor, prin invazia diminutivelor. Poetul face, am putea zice, substituirea calitatii prin cantitate, a ideatiei inalte prin masiva parcurgere descriptiva. Uneori exulta copilareste langa fiecare fir de iarba, sub razele soarelui, la trilurile cantatoarelor si la jocul inocent al mieilor, cade, pe alocuri, in dulcegarii. Dar, adevarata purtatoare a substantei poetice, miscarea genetica se exteriorizeaza tot mai mult, devenind, astfel perceputa, eruptie nelimitata a formelor. Apare solul, vestind o lume noua, punctul din care se dezvolta un intreg spatiu: "in fund, pe cer albastru, in zarea departata,/■ La rasarit, sub soare, un negru punt s-arata!/ E cocostarcul tainic, in lume calator,/ Al primaverii dulce iubit prevestitor." ("Oaspetii primaverii"). Zarile, contingente unor indepartate locuri, de la Casmir, Ciad, Ceylon, de la Nil, sunt inundate de soare, se deschid, imprumutand un aerexotic. Stampele orientale, "Mandarinul" si "Pastel chinez", in maniera parnasiana, concura la conturarea acestei rarefiate atmosfere. Influenta parnasiana este insa, in poezia lui Alecsandri, cu totul accidentala si simtirea, trecuta prin punctul zero al pastelurilor chineze, se reanima. Aicise ara, se practica un ceremonial al fecunditatii, gesturile se ordoneaza intr-un ritual stravechi.Mai intai, in faptul zilei, se fac pregatiri: "Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca" < ("Dimineata"), apoi oamenii descind masiv in camp: "Noroc bun!... Pe campul neted ie! 1 romanii cu-a lor pluguri!/ Boi plavani in cate sease trag, se opintesc in juguri./ Bratul goi I apasa-n coarne..." ("Plugurile"). Bucuria semanatului se comunica in formule arhetipale, Alecsandri surprinzand, ca in vechile imnuri, substanta originara a poeziei: "«O mie!» zice unul i menind cu veselie./ «Noroc si roada buna!» adaoge un alt". ("Samanatorii").De fapt, mai toata poezia viabila a primaverii obtine tonalitati imnice, prin celebrarea dorului de crestere al naturii: "Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,/ S-a sperarei zambitoare, s-a placerei, s-a iubirei." ("Lunca din Mircesti"). Locul reuniunii, al unei solemne convivialitati, este acum campul sau lunca. Aici toate fiintele vin,) cu grabire se aduna, spre deosebire de momentul de "sfarsit de toamna", de fapt in perfecta simetrie cu el, cand pasarile "parasit-au a lor cuiburi", au fugit, au pribegit. Aceeasi opozitie semnificativa se inregistreaza si in deplasarea pe verticala; in poezia toamnei, frunzele cad, se dezlipesc de crengi, ziua scade, omul insusi cade pe ganduri. Sensul este acum, primavara, unul al inaltarii, al zborului nelimitat, al cantecului si al concertelor, al armoniei depline: "O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!/ in oricare zi pe lume iese cate-o noua floare,/ S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfant./ Ce se-nalta catre ceruri de pe veselul pamant.// Tot ce simte si viaza, j feara, pasare sau planta/ in caldura primaverii naste, salta, zboara, canta." ("Lunca din Mircesti"). Notele grave, existentiale nu lipsesc nici din aceasta poezie a exultantei si a celebrarii naturii. Secera, "crai nou de moarte", intra in lan, in momentul maxim al cresterii roadelor. in antiteza cu celalalt moment, cand fiinta solul tainic, zarea, "trista", acum "sub cer, in fund,, departe, misterios dispare." ("Baraganul"). Alecsandri nu mai insista pe detalii, insa un nou sfarsit se aduna in subterane, gata sa cuprinda spatiile. in acelasi spatiu, peste cativa ani, se va j auzi o tulburatoare chemare catre moarte: "dulcele corn" eminescian.
Vasile Alecsandri (14 iunie 1818, 1819?, 18217-22 august 1890), personalitate complexa a perioadei pasoptiste, este poet clasic, iubitor de natura, pe care o eternizeaza in "Pasteluri", dramaturg ironic, incisiv la adresa moravurilor provinciale, prozator romantic, mai ales pe tema calatoriei, culegator de folclor, fixand in scris cele mai valoroase doine si balade populare romanesti. Ia parte la miscarea revolutionara din 1848 din Moldova. Debuteaza in 1840, in "Dacia literara", cu nuvela "Buchetiera de la Florenta", publica apoi piese de teatru, in 1841, "Farmazonul din Harlau", "Modista si cinovnicul", in 1844 "Iorgul de la Sadagura sau nepotu-i salba dracului", in 1845, "Creditorii", "Nunta taraneasca", in 1850. Volume remarcabile sunt "Poezii poporale. Balade (Cantece batranesti) adunate si indreptate" (I-II) (1852-1853), "Doine si lacrimioare" (1842-1852).
Pasteluri"Pastelurile" constituie opera literara cea mai durabila a bardului de la Mircesti si, in acelasi timp, treapta cea mai inalta la care a ajuns poezia romaneasca pana la aparitia lui Mihai Eminescu. Cu remarcabila sa premonitie critica, Titu Maiorescu semnalase acest lucru inca din perioada de constituire a acestui ciclu poetic, facand, in "Directia noua in poezia si prozaromana" (1872), aprecieri care explica si geneza operei: "in fruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul «Doinelor» si al ■«Lacramioarelor», culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara. [...] Deodata, dupa o lunga tacere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura tarei sale, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea «Pastelurilor»". Si tot Titu Maiorescu stabilea definitia si continutul acestor poezii, valabile, in linii mari, pana astazi: "«Pastelurile» sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, deregula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei,scrise intr-o limba asa de frumoasa, incat au devenit fara comparare cea mai mare podoaba apoeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturei romane indeobste."Termenul de pastel, introdus in terminologia literara de insusi Vasile Alecsandri, catitlu al ciclului sau, si utilizat numai in cadrul literaturii romane, desemneaza o specie descriptiva a genului liric in care, conturand un tablou din natura, autorul exprima cu discretie oi stare afectiva. Preluat din artele plastice (fr. pastel sau it. pastello exprima un procedeu de pictura bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi), termenul trimite la curentele literare ale vremii: prin descrierea naturii recunoastem orientarea naturista a poetilor romantici, iar prin viziunea picturala, uneori statica, mai puternic marcata in asa-numitele pasteluri chineze, sugestii ale parnasianismului care se infiripa cam in acelasi timp in Franta (culegerea antologica "Le Parnasse contemporani" aparea in anii 1866-1867).Ciclu poetic dedicat pamantului si naturii romanesti, "lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism" (George Calinescu), prima compozitie tematica de acest fel din literatura romana, cele 35 de "Pasteluri" (din care numai 30 sunt pasteluri propriu-zise) sunt alcatuite dintr-o suita de tablouri, de "fotografii miscate", dispuse intr-o ordine care urmeaza rotirea lenta a anotimpurilor. Exista subiacent, in aceasta miscare, un puls foarte vechi al pamantului, ritmic, al stingerii si reinvierii naturii, al regenerarilor succesive, cu o sorginte arhaica, in indepartate credinte si practici ale fertilitatii. Asadar, nimic surprinzator daca, in absenta unei filozofii personale declarate sau a afilierii manifeste a poetului la un anume curent literar, in acest spatiu pluteste, pe fondul unui discret romantism, receptat mai ales ca viziune descriptiva, umbra mitica a Demetrei si a lui Deucalion. Alecsandri repeta instinctiv, la modul fictional, un dat al firii, dupa o mecanica fixa, desfasurata la scara cosmica, dusa la nesfarsit in tiparele initiale. Numai o blanda privire horatiana, care departeaza si stilizeaza in acelasi timp, rareori tulburata de orori "boreale", proiecteaza in imaginar aceasta temporalitate mitica, ce faneaza ori revitalizeaza o natura in continua miscare, de flux si reflux, eterna in fapt prin transformarile ei ciclice. Desi aparent detasat de obiectul observatiei sale, poetul ramane totusi intr-o perceptibila stare de empatie si faptul cu totul particular al "Pastelurilor" consta numai intr-o paralela miscare de amplificare si diminuare a viziunii poetice, amploarea fiindu-i insa, neasteptat, in contratimp cu expansiunea sau contragerea genuina a formelor naturii.Asadar, dupa chiar preferintele poetului, in ordinea constituirii ciclului, intalnim mai intai un "Sfarsit de toamna" accentuat stihinic: spatiul se dezorganizeaza, devine haotic, fiintele sunt cuprinse de neliniste si de tristete, "din tuspatru parti a lumei" apar semne apocaliptice. in ordinea terestra se invalmasesc strigate, "boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc", incep ninsori abundente. Desigur, nu e un "sfarsit de lume", cum crede George Calinescu, ci numai o abolire treptata a miscarii, determinata de procesul natural al contragerii formelor inaintea noii geneze. "Teroarea boreala" insasi nu este intru totul spaima existentiala: in valmasagul de troiene sau in incremenirea absoluta a gerului incepe regenerarea, poetul dobandind, in spatiul sau imaginar, atribute de demiurg. Recluziunea din "Serile la Mircesti" nu este o comoda retragere ("Perdelele-s lasate si lampele aprinse;/ in soba arde focul, tovaras mangaios..."), ci se inscrie in aceeasi translatie a viului catre universul mic, al conservarii si al rezistentei, al coborarii in spatii inguste ori subterane, de unde incepe un nou asalt al vietii.Tabloul iernii, ca al oricarei geneze, obtine grandoare, poezia hibernala fiind, cum de atatea ori s-a spus, cea mai reusita din creatia lui Vasile Alecsandri. Caderea zapezii, in "Iarna", dobandeste amploare cosmica: orizonturile se inchid, natura devenind un imens templu de gheata si de zapada. Aici se oficiaza metamorfoze esentiale, la care participa elementele, campia, muntii, bolta celesta, gerul. Gerul devine, paradoxal, factorul dinamic al transformarii, purtatorul miscarii prin insasi nemiscarea lasata in urma: "Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri,/ Pune stresinelor casei o ghirlanda de cristaluri,/ Iar pe fete de copile infloreste trandafiri."; "Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare/ Ce se-ntrec pe campul luciu scotand aburi lungi pe nare." ("Gerul").Poezia "Mezul iernei" comporta disjunctia intre sfarsire si reinviere, amestecul de tacere si de zgomot al recompunerii. Cadrul este irepetabil, de extensie cosmica, de totala incremenire, in care miscarea clocoteste launtric: "in paduri trasnesc stejarii! E un ger amar,cumplit!/ Stelele par inghetate, cerul pare otelit,// [...] Mii de stele argintii/ in nemarginitul templu ard ca vecinice faclii./ Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare/ Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare." Vacarmul alterneaza cu timpi de aparenta liniste, linistea dinaintea marilor catastrofe sau a fiintarilor cosmogonice, cumpana de alegere decisiva intre ele: "Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;/ Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas; .Dar ce vad?... in raza lunei o fantasma se arata...". O prima etapa, esentiala, se incheie; germenele devenirii este deja format, miscarea se exteriorizeaza: "Iata-o sanie usoara care trece, peste vai.../ in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai." ("Iarna"). Se cuvine sa fie corectata, in aceasta interpretare, si mult vehiculata "teroare de fenomenul boreal", pe care George Calinescu i-o atribuie, ca stare poetica subiacenta, lui Vasile Alecsandri. Aceasta este mai mult o fireasca infiorare a celui care participa la maretia unica a fenomenului de incepere. Poetul se extaziaza in fata marelui templu al naturii ("O! tablou maret, fantastic!..."), invoca gerul, aproape in chip magic, sa-i inlesneasca escapadele sentimentale: "O! tu, gerule naprasnic, vin , indeamna calul meu/ Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!". Mai mult decat acestea, Alecsandri apreciaza virtutile focului si, precum Eminescu ceva mai tarziu, incearca la flacara domoala plasmuiri de spatii imaginare ("Serile la Mircesti"). La venirea primaverii, poetul comunica o unda de nostalgie: "S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,/ S-au dus zilele Babei si noptile vegherii." ("Sfarsitul iernei"), normala in masura in care puritatea initiala se risipeste, albul imaculat se schimba in revarsare multicolora, geneza devine crestere. Poezia insasi este minata de o degradarelenta si secreta, dezvoltandu-se prin aglomerare, uneori facila, de detalii si de senzatii, fapt semnalat de critica literara, indeosebi de George Calinescu. Marile viziuni lirice scad treptat, prin repetarea imaginilor, a tropilor, prin invazia diminutivelor. Poetul face, am putea zice, substituirea calitatii prin cantitate, a ideatiei inalte prin masiva parcurgere descriptiva. Uneori exulta copilareste langa fiecare fir de iarba, sub razele soarelui, la trilurile cantatoarelor si la jocul inocent al mieilor, cade, pe alocuri, in dulcegarii. Dar, adevarata purtatoare a substantei poetice, miscarea genetica se exteriorizeaza tot mai mult, devenind, astfel perceputa, eruptie nelimitata a formelor. Apare solul, vestind o lume noua, punctul din care se dezvolta un intreg spatiu: "in fund, pe cer albastru, in zarea departata,/■ La rasarit, sub soare, un negru punt s-arata!/ E cocostarcul tainic, in lume calator,/ Al primaverii dulce iubit prevestitor." ("Oaspetii primaverii"). Zarile, contingente unor indepartate locuri, de la Casmir, Ciad, Ceylon, de la Nil, sunt inundate de soare, se deschid, imprumutand un aerexotic. Stampele orientale, "Mandarinul" si "Pastel chinez", in maniera parnasiana, concura la conturarea acestei rarefiate atmosfere. Influenta parnasiana este insa, in poezia lui Alecsandri, cu totul accidentala si simtirea, trecuta prin punctul zero al pastelurilor chineze, se reanima. Aicise ara, se practica un ceremonial al fecunditatii, gesturile se ordoneaza intr-un ritual stravechi.Mai intai, in faptul zilei, se fac pregatiri: "Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca" < ("Dimineata"), apoi oamenii descind masiv in camp: "Noroc bun!... Pe campul neted ie! 1 romanii cu-a lor pluguri!/ Boi plavani in cate sease trag, se opintesc in juguri./ Bratul goi I apasa-n coarne..." ("Plugurile"). Bucuria semanatului se comunica in formule arhetipale, Alecsandri surprinzand, ca in vechile imnuri, substanta originara a poeziei: "«O mie!» zice unul i menind cu veselie./ «Noroc si roada buna!» adaoge un alt". ("Samanatorii").De fapt, mai toata poezia viabila a primaverii obtine tonalitati imnice, prin celebrarea dorului de crestere al naturii: "Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,/ S-a sperarei zambitoare, s-a placerei, s-a iubirei." ("Lunca din Mircesti"). Locul reuniunii, al unei solemne convivialitati, este acum campul sau lunca. Aici toate fiintele vin,) cu grabire se aduna, spre deosebire de momentul de "sfarsit de toamna", de fapt in perfecta simetrie cu el, cand pasarile "parasit-au a lor cuiburi", au fugit, au pribegit. Aceeasi opozitie semnificativa se inregistreaza si in deplasarea pe verticala; in poezia toamnei, frunzele cad, se dezlipesc de crengi, ziua scade, omul insusi cade pe ganduri. Sensul este acum, primavara, unul al inaltarii, al zborului nelimitat, al cantecului si al concertelor, al armoniei depline: "O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!/ in oricare zi pe lume iese cate-o noua floare,/ S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfant./ Ce se-nalta catre ceruri de pe veselul pamant.// Tot ce simte si viaza, j feara, pasare sau planta/ in caldura primaverii naste, salta, zboara, canta." ("Lunca din Mircesti"). Notele grave, existentiale nu lipsesc nici din aceasta poezie a exultantei si a celebrarii naturii. Secera, "crai nou de moarte", intra in lan, in momentul maxim al cresterii roadelor. in antiteza cu celalalt moment, cand fiinta solul tainic, zarea, "trista", acum "sub cer, in fund,, departe, misterios dispare." ("Baraganul"). Alecsandri nu mai insista pe detalii, insa un nou sfarsit se aduna in subterane, gata sa cuprinda spatiile. in acelasi spatiu, peste cativa ani, se va j auzi o tulburatoare chemare catre moarte: "dulcele corn" eminescian.
Apus de soare - barbu stefanescu delavrancea
COMENTaRIU - apus de soare
Inspirata de evenimentul mortii lui Stefan cel Mare, „apus de soare" (1909) este o drama istorica, romantica, remarcabila prin lirismul sau si prin dimensiunile grandioase ale personajului sau central, a carui maretie confera lucrarii caracter poematic. e5i998eo42cdn„apus de soare" face parte din trilogia Moldovei, alaturi de alte doua lucrari dramatice: „Viforul" (1910) - evocand domnia viforoasa a lui Stefanita Voda si „Luceafarul" (1910) - avandu-1 ca personaj central pe Petru Rares. Cele doua conflicte ale dramei se impletesc de-a lungul a patru acte care rezuma ultimul an de viata al marelui Stefan (din toamna lui 1503 si pana la 2 iulie 1504 - ziua mortii voievodului). In actul I. curtea domneasca din Suceava se afla sub semnul a doua embleme: soarele toamnei (care prevesteste iarna batranetii lui Stefan) si bourul Moldovei - simbol al intemeierii si al integritatii.In numele celei de-a doua embleme, batranul voievod decide sa recucereasca Pocutia, vechi teritoriu moldovenesc, stapanit de Polonia.Rugat de doamna Maria sa-si amane expeditia (data fiind rana pe care o avea Ia un picior si apropierea iernii), domnitorul refuza: „... si Stefan n-a murit inca".La chemarea voievodului, sirurile de luptatori se indreapta spre Suceava, ca puhoaiele de munte, aratand „ce bogata e Moldova". In actul al doilea, cele dintai vesti despre victorie le aduce clucerul1 Moghila, care anunta sosirea „Leului Moldovei" -biruitor, dar cu rana de la picior agravata. Desfasurarea luptei este reconstituita in cuvintele acestui martor ocular, in toata maretia ei. aflam astfel ca, ajungand pana in zona numita Halici, voievodul si-a organizat oastea, asteptand sosirea polonezilor (le-silor). Tehnica fiind cea a invaluirii dusmanului, batalia este crancena, incat „curse sange pana la turloaiele cailor".Importanta este insa nu desfasurarea de forte, ci dimensiunile aproape fabuloase ale personajului central, care a maturat totul in cale ca si cand in acest batran s-ar fi intrupat stihiile2 naturii dezlantuite. Odata cu sosirea lui Stefan cel Mare in cetatea de scaun, se manifesta primul conflict al dramei (previzibil inca din actul I): trei mari boieri (paharnicul3 Ulea, jitnicerul4 Stavar si stolnicul5 Dragan) uneltesc impotriva vointei domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat in timpul domniei lui Stefan cel Mare, asa cum relateaza Grigore Ureche in cronica sa.In drama, cei trei boieri doresc sa-1 inscauneze pe Stefanita (convinsi fiind ca „vulturul batran" va muri in curand), fapt care le-ar fi permis sa conduca ei tara. aceasta contravine insa vointei voievodului care-1 harazise ca urmas la tron pe Bogdan - singurul care i-ar fi putut continua opera. La modul simbolic* domnia lui Stefanita ar fi echivalat cu o intoarcere in haos; si cum Stefan reprezenta „soarele Moldovei", conflictul devine mitic, este ca lupta intre lumina si intuneric (despre care vorbesc unele mituri). In actul al III-lea. simtindu-si sfarsitul aproape, voievodul ii aduna pe boieri, curteni si osteni, pentru „a sta marturie" la intronarea lui Bogdan.absenta paharnicului Ulea de la ceremonie, jocul de vorbe al domnitorului (care presupune ca pe Ulea „// doare capul" deoarece nu sta bine la locul lui), demonstreaza precipitarea conflictului exterior (dintre voievod si boierii uneltitori). Dupa ce domnul isi ocupa locul pe tronul pe care statuse 47 de ani, urmeaza momentul discursului; acesta este punctat de tunete si fulgere, subliniind furtuna din sufletul personajului. Cuvintele domnitorului releva sentimentul datoriei implinite si rezuma o istorie a carei esenta au constituit-o razboiul si jertfa.Dupa impresionantul testament politic lasat urmasilor, Stefan ii pune mantia lui Bogdan si-1 aseaza pe tronul Musatinilor. Gestul ingenuncherii in fata noului domn nu este doar ceremonial: el constituie sfarsitul unei jumatati de veac glorioase, la capatul careia, rostogolindu-se de pe treptele tronului, in bratele doctorilor, Stefan cel Mare devine un simplu om. In actul al IV-lea. dupa ce doctorii straini ii ard rana de la picior cu fierul inrosit in foc, Stefan aude, afara, printre glasurile celor care-I aclamau pe Bogdan, cateva voci razlete rostind numele lui Stefanita. Devenit justitiar in numele legii strabune, Stefan il strapunge cu sabia pe Ulea (care „murise inainte de-al izbi", coplesit de forta morala a voievodului).Scena - cu prelungiri cosmice - face din Stefan cel Mare un personaj de mit: cu sabia sa (numita „sfant otel"), domnul opreste „cutremurul" care ameninta Moldova si „umple prapastia" (ca la o noua nastere a Pamantului). Cel de-al doilea conflict este psihologic si consta in constiinta ca moartea se apropie.asa se explica meditatia batranului in fata portretului lui alexandru cel Bun („acesta fu un om si nu mai e de mult"), din actul al II-lea; asa poate fi inteleasa scena intalnirii cu mesterul pietrar care urma sa-i pregatesca lespedea de pe mormant; asa poate fi patruns tragismul spuselor voievodului despre cei trei boieri: „Nici n-au treierat graul din care sa-mi fiarba coliva si mi-o si impart" (cuvinte in care se imbina ambele conflicte).In tot ceea ce spune Stefan, repetarea cuvintelor „batran", „bolnav" si „neputincios" releva drama pe care o traieste omul in fata mortii. O constiinta a zadarniciei, ca si convingerea ca stralucirea si gloria sunt desarte, se degaja din scena arderii ranii: voievodul le cere doctorilor sa puna foc „pretutindeni", „pana s-o preface-n scrum trecuta marire de-o clipa, care a fost odinioara nebiruitul Stefan ".in momentele arderii ranii, infratindu-si durerea cu patimile lui Iisus, Stefan cel Mare capata o aura de sacralitate. Maretia voievodului este insa dincolo de uman: hotararea de „a duce" Moldova si dupa ce nu va mai fi, testamentul politic lasat tinerilor (in care domnul le daruieste tara, lor si generatiilor care vor veni, pana „in veacul vecilor"), fac din Stefan o figura legendara. Strans legat de al Il-lea conflict este si titlul metaforic al dramei, moartea lui Stefan cel Mare fiind asemuita cu un grandios crepuscul. Titlul este justificat de supranumele dat eroului principal -„Soarele Moldovei" - a carui maretie confera dramei caracter poematic.Fiecare scena din cele patru acte (cate numara drama) constituie o relevare a acestei maretii.Din lunga domnie a lui Stefan cel Mare, sunt alese cateva momente: o lupta, un complot boieresc, inscaunarea lui Bogdan, moartea voievodului.Fiecare moment este arhetipal, impreuna alcatuind imaginea grandioasa a creatorului de istorie, a justitiarului, a omului, a tatalui. „Soarele Moldovei" este vazut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca il numesc „Maritul", „Slavitul" si „Sfantul"; clucerul Moghila il caracterizeaza prin cuvintele „Leul Moldovei", iar boierii, coplesiti de maretia si autoritatea lui, ii spun „ Soimanul" si „ Vulturul batran". „apus de soare" este o drama fiind o lucrare scrisa pentru a fi reprezentata pe scena, cu un continut grav, conflicte puternice si deznodamant trist.
Inspirata de evenimentul mortii lui Stefan cel Mare, „apus de soare" (1909) este o drama istorica, romantica, remarcabila prin lirismul sau si prin dimensiunile grandioase ale personajului sau central, a carui maretie confera lucrarii caracter poematic. e5i998eo42cdn„apus de soare" face parte din trilogia Moldovei, alaturi de alte doua lucrari dramatice: „Viforul" (1910) - evocand domnia viforoasa a lui Stefanita Voda si „Luceafarul" (1910) - avandu-1 ca personaj central pe Petru Rares. Cele doua conflicte ale dramei se impletesc de-a lungul a patru acte care rezuma ultimul an de viata al marelui Stefan (din toamna lui 1503 si pana la 2 iulie 1504 - ziua mortii voievodului). In actul I. curtea domneasca din Suceava se afla sub semnul a doua embleme: soarele toamnei (care prevesteste iarna batranetii lui Stefan) si bourul Moldovei - simbol al intemeierii si al integritatii.In numele celei de-a doua embleme, batranul voievod decide sa recucereasca Pocutia, vechi teritoriu moldovenesc, stapanit de Polonia.Rugat de doamna Maria sa-si amane expeditia (data fiind rana pe care o avea Ia un picior si apropierea iernii), domnitorul refuza: „... si Stefan n-a murit inca".La chemarea voievodului, sirurile de luptatori se indreapta spre Suceava, ca puhoaiele de munte, aratand „ce bogata e Moldova". In actul al doilea, cele dintai vesti despre victorie le aduce clucerul1 Moghila, care anunta sosirea „Leului Moldovei" -biruitor, dar cu rana de la picior agravata. Desfasurarea luptei este reconstituita in cuvintele acestui martor ocular, in toata maretia ei. aflam astfel ca, ajungand pana in zona numita Halici, voievodul si-a organizat oastea, asteptand sosirea polonezilor (le-silor). Tehnica fiind cea a invaluirii dusmanului, batalia este crancena, incat „curse sange pana la turloaiele cailor".Importanta este insa nu desfasurarea de forte, ci dimensiunile aproape fabuloase ale personajului central, care a maturat totul in cale ca si cand in acest batran s-ar fi intrupat stihiile2 naturii dezlantuite. Odata cu sosirea lui Stefan cel Mare in cetatea de scaun, se manifesta primul conflict al dramei (previzibil inca din actul I): trei mari boieri (paharnicul3 Ulea, jitnicerul4 Stavar si stolnicul5 Dragan) uneltesc impotriva vointei domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat in timpul domniei lui Stefan cel Mare, asa cum relateaza Grigore Ureche in cronica sa.In drama, cei trei boieri doresc sa-1 inscauneze pe Stefanita (convinsi fiind ca „vulturul batran" va muri in curand), fapt care le-ar fi permis sa conduca ei tara. aceasta contravine insa vointei voievodului care-1 harazise ca urmas la tron pe Bogdan - singurul care i-ar fi putut continua opera. La modul simbolic* domnia lui Stefanita ar fi echivalat cu o intoarcere in haos; si cum Stefan reprezenta „soarele Moldovei", conflictul devine mitic, este ca lupta intre lumina si intuneric (despre care vorbesc unele mituri). In actul al III-lea. simtindu-si sfarsitul aproape, voievodul ii aduna pe boieri, curteni si osteni, pentru „a sta marturie" la intronarea lui Bogdan.absenta paharnicului Ulea de la ceremonie, jocul de vorbe al domnitorului (care presupune ca pe Ulea „// doare capul" deoarece nu sta bine la locul lui), demonstreaza precipitarea conflictului exterior (dintre voievod si boierii uneltitori). Dupa ce domnul isi ocupa locul pe tronul pe care statuse 47 de ani, urmeaza momentul discursului; acesta este punctat de tunete si fulgere, subliniind furtuna din sufletul personajului. Cuvintele domnitorului releva sentimentul datoriei implinite si rezuma o istorie a carei esenta au constituit-o razboiul si jertfa.Dupa impresionantul testament politic lasat urmasilor, Stefan ii pune mantia lui Bogdan si-1 aseaza pe tronul Musatinilor. Gestul ingenuncherii in fata noului domn nu este doar ceremonial: el constituie sfarsitul unei jumatati de veac glorioase, la capatul careia, rostogolindu-se de pe treptele tronului, in bratele doctorilor, Stefan cel Mare devine un simplu om. In actul al IV-lea. dupa ce doctorii straini ii ard rana de la picior cu fierul inrosit in foc, Stefan aude, afara, printre glasurile celor care-I aclamau pe Bogdan, cateva voci razlete rostind numele lui Stefanita. Devenit justitiar in numele legii strabune, Stefan il strapunge cu sabia pe Ulea (care „murise inainte de-al izbi", coplesit de forta morala a voievodului).Scena - cu prelungiri cosmice - face din Stefan cel Mare un personaj de mit: cu sabia sa (numita „sfant otel"), domnul opreste „cutremurul" care ameninta Moldova si „umple prapastia" (ca la o noua nastere a Pamantului). Cel de-al doilea conflict este psihologic si consta in constiinta ca moartea se apropie.asa se explica meditatia batranului in fata portretului lui alexandru cel Bun („acesta fu un om si nu mai e de mult"), din actul al II-lea; asa poate fi inteleasa scena intalnirii cu mesterul pietrar care urma sa-i pregatesca lespedea de pe mormant; asa poate fi patruns tragismul spuselor voievodului despre cei trei boieri: „Nici n-au treierat graul din care sa-mi fiarba coliva si mi-o si impart" (cuvinte in care se imbina ambele conflicte).In tot ceea ce spune Stefan, repetarea cuvintelor „batran", „bolnav" si „neputincios" releva drama pe care o traieste omul in fata mortii. O constiinta a zadarniciei, ca si convingerea ca stralucirea si gloria sunt desarte, se degaja din scena arderii ranii: voievodul le cere doctorilor sa puna foc „pretutindeni", „pana s-o preface-n scrum trecuta marire de-o clipa, care a fost odinioara nebiruitul Stefan ".in momentele arderii ranii, infratindu-si durerea cu patimile lui Iisus, Stefan cel Mare capata o aura de sacralitate. Maretia voievodului este insa dincolo de uman: hotararea de „a duce" Moldova si dupa ce nu va mai fi, testamentul politic lasat tinerilor (in care domnul le daruieste tara, lor si generatiilor care vor veni, pana „in veacul vecilor"), fac din Stefan o figura legendara. Strans legat de al Il-lea conflict este si titlul metaforic al dramei, moartea lui Stefan cel Mare fiind asemuita cu un grandios crepuscul. Titlul este justificat de supranumele dat eroului principal -„Soarele Moldovei" - a carui maretie confera dramei caracter poematic.Fiecare scena din cele patru acte (cate numara drama) constituie o relevare a acestei maretii.Din lunga domnie a lui Stefan cel Mare, sunt alese cateva momente: o lupta, un complot boieresc, inscaunarea lui Bogdan, moartea voievodului.Fiecare moment este arhetipal, impreuna alcatuind imaginea grandioasa a creatorului de istorie, a justitiarului, a omului, a tatalui. „Soarele Moldovei" este vazut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca il numesc „Maritul", „Slavitul" si „Sfantul"; clucerul Moghila il caracterizeaza prin cuvintele „Leul Moldovei", iar boierii, coplesiti de maretia si autoritatea lui, ii spun „ Soimanul" si „ Vulturul batran". „apus de soare" este o drama fiind o lucrare scrisa pentru a fi reprezentata pe scena, cu un continut grav, conflicte puternice si deznodamant trist.
O scrisoare pierduta - I L CARAGIALE
O scrisoare pierduta - comentariu
I. L. Caragiale (1852-1912) este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care a scris nemuritoarele si arhicunoscutele Momente si schite, prin care a realizat o adevarata comedie umana a timpului sau, a creat numeroase nuvele fantastice sau psihologice (Kt Ianulea, Calul dracului, La hanul lui Manjoala, in vreme de razboi, O faclie de Paste etc.) si a adus literatura dramatica romaneasca pe culmi neintalnite pana la el prin capodopere ale genului ca: O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D ale carnavalului, Conul Leonida fata cu Reactiunea sau Napasta. Comedia O scrisoare pierduta a fost citita mai intai intr-o sedinta a societatii literare iesene „Junimea", iar premiera a avut loc pe 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti, bucurandu-se de un mare succes inca de la premiera. Aceasta piesa de teatru este o comedie de moravuri (politice, sociale, familiale), iar titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile -pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si ale opozitiei. Asa cum precizeaza autorul, in partea de inceput, in care sunt prezentate personajele, actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Ca aceasta este Piatra-Neamt, Curtea de Arges, Craiova sau Pitesti nu are importanta, intrucat I. L. Caragiale preciza ca piesa poate „sa fie icoana moravurilor din Piatra-Neamt ca si a oricarui oras din provincie, dar nu s-a inspirat si nu a vizat anumite persoane de aici". Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv, paisprezece scene, iar actiunea, in totalitatea ei, cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883, in care sunt angajate toate personajele. Actul intai cuprinde in primele doua scene expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta docila a puterii, in jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii, care se consuma insa inainte de inceperea actiunii, deoarece in actul I, scena I, Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea intregii actiuni. Alertat, prefectul ii ordona politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa, sunt santajati de Catavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare daca nu il vor sprijini in alegeri. Acestia il instiinteaza pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare, vazandu-i pe Trahanache, pe Zoe si pe Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Mai mult decat atat, adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta va fi sprijinit in alegeri chiar de prefect.Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: „ori o mie de poli, ori deputatia". ii linisteste insa „venerabilul nenea Zaharia", care le spune ca I-a descoperit „pe onorabilul cu alta mai boacana (...). Cu alta plastografie". in actul al doilea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la „Centru", la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa-1 lamureasca si pe prefect sa-1 sustina in alegeri, dar acesta refuza din cauza depesei lui Farfuridi si a lui Branzovenescu, care ajunsese deja la Bucuresti. ii propune insa adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decat „mandatul de deputat", ceea ce face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma, Zoe il va determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru. Nemultumirea cuplului Farfuridi - Branzovenescu creste si ameninta din nou cu... Bucurestiul. intre timp, soseste insa Pristanda aducand telegrama prin care se anunta candidatura lui Agamita Dandanache, propus de la Centru. Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii. Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica, imbinata cu agramatisme de toate felurile, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic. in pauza dintre cele doua discursuri, gruparile rivale se confrunta ca un exercitiu preliminar al incaierarii din finalul actului, iar Zaharia Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.In final, cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria pe care o gaseste Cetateanul turmentat. In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua tabere) care se petrece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca „a intrat in pamant". Soseste Dandanache care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa. fie propus „de la Centru".Isi face aparitia Catavencu „dezolat" ca pierduse scrisoarea in timpul incaierarii, dar soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia se afla acum scrisoarea pierduta si i-o da „adrisantului". Acum, JVae Catavencu, amenintat cu polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales, iar totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima. Privit in Intregimea sa, textul operei literare O scrisoare pierduta are trasaturile caracteristice generale ale unei creatii dramatice, dar si unele specifice care-i dau originalitate si care se imbina cu cele generale.Din prima categorie face parte structurarea in acte (patru) si scene (9, 14, 7, 14 in ordinea actelor). Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera fie la decor, fie la jocul de scena al actorilor.Caracteristic structurii piesei O scrisoare pierduta este insa prezenta unor scene alcatuite numai din monolog, datorita prezentei unui singur personaj (Pristanda, Trahanache, Tipatescu, Zoe, Catavencu), prin care se face legatura dintre diferite scene si actiuni ale piesei, sunt exprimate gandurile ascunse, zbuciumul sufletesc si intentiile personajului respectiv, ori concluziile la care acesta ajunge in urma intamplarii anterioare.De asemenea, in cadrul dialogului se remarca diversitatea replicilor, care constituie si o modalitate de realizare a comicului. Astfel, se intalnesc replici diverse chiar in aceeasi scena si numai intre doua personaje - Tipatescu si Pristanda, replici intrebare/raspuns:„T: Cine era?P: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...T: Si popa?P: Da, popa si d. Tachita...";replica/confirmarea replicii: „T: Misel!P: Curat misel!T: Murdar!P: Curat murdar!T: Ei! Nu s-alege!P: Nu s-alege!" Sau replica/completarea replicii:,JP: Noua suflete, coane Fanica, noua si remuneratie...T: Dupa buget!P: Mica, sarut mana, coane Fanica."Dinamica unor astfel de replici se asigura prin reluarea unei parti, a unor cuvinte, din replica anterioara („- Si cine era? - Cine sa fie?"; „- Si popa? -Da, popa..."; „- Misel! - Curat misel!") fie cu valoare interogativa, fie cu valoare exclamativa. Dinamica este asigurata si de scurtimea acestor replici, dar in text exista si replici mai ample, cum sunt cele ale lui Pristanda care incep cu: „Bine ziceti, coane Fanica...", „Da sa vedeti ce s-a intamplat... coane Fanica...", unde personajul apeleaza la nararea unor intamplari, imbinand vorbirea directa cu cea indirecta.Alteori, replica incearca sa capteze atentia partenerului de discutie: „Cum va spuneam...", „Ce sa zici?", „Da sa vedeti ce s-a-ntamplat..."Astfel de replici au si menirea de a reveni la tema principala a discutiei (amenintarea lui Catavencu aflat in posesia unei scrisori), careia i se alatura doua teme secundare (articolul din ziarul „Racnetul Carpatilor" si afacerea cu steagurile). Legatura dintre ele se face prin replicile lui Tipatescu care-1 indeamna pe Pristanda sa revina asupra „istoriei": „Dar, in sfarsit, las-o pe asta (...) incepusesi sa-mi spui istoria de aseara"; „Ia sa lasam steagurile, Ghita... (...) Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc...".Aceeasi maiestrie deosebita dovedeste I. L. Caragiale si in dezvoltarea conflictului de baza al piesei, caruia ii subordoneaza o serie de conflicte secundare. Conflictul principal se declanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce ii santajeaza, pe rand, pe Zaharia Trahanache si pe Zoe, sotia acestuia. Stefan Tipatescu, autorul scrisorii, si mai ales Zoe, intra in alerta, in timp ce Trahanache este convins ca este o plastografie. Sotia „venerabilului" este dispusa sa accepte toate conditiile impuse de Nae Catavencu, iar prefectul cedeaza si el, dupa ce adversarul sau ii refuza toate propunerile, neacceptand decat mandatul de deputat. Conflictul se acutizeaza si atinge intensitatea maxima in momentul in care este anuntat candidatul in persoana lui Agamita Dandanache si incepe o adevarata batalie intre taberele de alegatori. . . … Stingerea lui are loc atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetateanului turmentat, iar Catavencu, deposedat de obiectul santajului, accepta toate conditiile impuse acum de Zoe, devenita, din victima, „calau".Conflictul principal antreneaza cu sine si alte conflicte secundare. Astfel, Farfuridi si Branzovenescu, temandu-se ca vor fi tradati, intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache, iar la un moment dat apar disensiuni chiar intre Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache in privinta sustinerii candidaturii lui Nae Catavencu.De asemenea, in pauza dintre cele doua discursuri electorale din actul al treilea cei doi oratori - Farfuridi si Catavencu - intra in conflict, primul acuzandu-1 pe cel de-al doilea ca este „candidatul prefectului", iar anuntarea candidaturii lui Agamita Dandanache si incaierarea din final vor avea ca urmare „spargerea" partidului independent: „Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart!". Derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea (provocarea) rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale datorita unei adevarate „lovituri de teatru".Cu alte cuvinte, este vorba de prezenta comicului si diversitatea mijloacelor prin care I.L. Caragiale reuseste sa-1 realizeze. Prin aceasta piesa, a carei originalitate este incontestabila, ca si prin intreaga sa creatie dramatica, I. L. Caragiale a ramas cel mai mare dramaturg din literatura romana pe care a inscris-o in universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt jucate pe scene din intreaga lume
I. L. Caragiale (1852-1912) este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care a scris nemuritoarele si arhicunoscutele Momente si schite, prin care a realizat o adevarata comedie umana a timpului sau, a creat numeroase nuvele fantastice sau psihologice (Kt Ianulea, Calul dracului, La hanul lui Manjoala, in vreme de razboi, O faclie de Paste etc.) si a adus literatura dramatica romaneasca pe culmi neintalnite pana la el prin capodopere ale genului ca: O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D ale carnavalului, Conul Leonida fata cu Reactiunea sau Napasta. Comedia O scrisoare pierduta a fost citita mai intai intr-o sedinta a societatii literare iesene „Junimea", iar premiera a avut loc pe 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti, bucurandu-se de un mare succes inca de la premiera. Aceasta piesa de teatru este o comedie de moravuri (politice, sociale, familiale), iar titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile -pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si ale opozitiei. Asa cum precizeaza autorul, in partea de inceput, in care sunt prezentate personajele, actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Ca aceasta este Piatra-Neamt, Curtea de Arges, Craiova sau Pitesti nu are importanta, intrucat I. L. Caragiale preciza ca piesa poate „sa fie icoana moravurilor din Piatra-Neamt ca si a oricarui oras din provincie, dar nu s-a inspirat si nu a vizat anumite persoane de aici". Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv, paisprezece scene, iar actiunea, in totalitatea ei, cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883, in care sunt angajate toate personajele. Actul intai cuprinde in primele doua scene expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta docila a puterii, in jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii, care se consuma insa inainte de inceperea actiunii, deoarece in actul I, scena I, Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea intregii actiuni. Alertat, prefectul ii ordona politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa, sunt santajati de Catavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare daca nu il vor sprijini in alegeri. Acestia il instiinteaza pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare, vazandu-i pe Trahanache, pe Zoe si pe Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Mai mult decat atat, adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta va fi sprijinit in alegeri chiar de prefect.Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: „ori o mie de poli, ori deputatia". ii linisteste insa „venerabilul nenea Zaharia", care le spune ca I-a descoperit „pe onorabilul cu alta mai boacana (...). Cu alta plastografie". in actul al doilea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la „Centru", la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa-1 lamureasca si pe prefect sa-1 sustina in alegeri, dar acesta refuza din cauza depesei lui Farfuridi si a lui Branzovenescu, care ajunsese deja la Bucuresti. ii propune insa adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decat „mandatul de deputat", ceea ce face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma, Zoe il va determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru. Nemultumirea cuplului Farfuridi - Branzovenescu creste si ameninta din nou cu... Bucurestiul. intre timp, soseste insa Pristanda aducand telegrama prin care se anunta candidatura lui Agamita Dandanache, propus de la Centru. Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii. Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica, imbinata cu agramatisme de toate felurile, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic. in pauza dintre cele doua discursuri, gruparile rivale se confrunta ca un exercitiu preliminar al incaierarii din finalul actului, iar Zaharia Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.In final, cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria pe care o gaseste Cetateanul turmentat. In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua tabere) care se petrece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca „a intrat in pamant". Soseste Dandanache care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa. fie propus „de la Centru".Isi face aparitia Catavencu „dezolat" ca pierduse scrisoarea in timpul incaierarii, dar soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia se afla acum scrisoarea pierduta si i-o da „adrisantului". Acum, JVae Catavencu, amenintat cu polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales, iar totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima. Privit in Intregimea sa, textul operei literare O scrisoare pierduta are trasaturile caracteristice generale ale unei creatii dramatice, dar si unele specifice care-i dau originalitate si care se imbina cu cele generale.Din prima categorie face parte structurarea in acte (patru) si scene (9, 14, 7, 14 in ordinea actelor). Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera fie la decor, fie la jocul de scena al actorilor.Caracteristic structurii piesei O scrisoare pierduta este insa prezenta unor scene alcatuite numai din monolog, datorita prezentei unui singur personaj (Pristanda, Trahanache, Tipatescu, Zoe, Catavencu), prin care se face legatura dintre diferite scene si actiuni ale piesei, sunt exprimate gandurile ascunse, zbuciumul sufletesc si intentiile personajului respectiv, ori concluziile la care acesta ajunge in urma intamplarii anterioare.De asemenea, in cadrul dialogului se remarca diversitatea replicilor, care constituie si o modalitate de realizare a comicului. Astfel, se intalnesc replici diverse chiar in aceeasi scena si numai intre doua personaje - Tipatescu si Pristanda, replici intrebare/raspuns:„T: Cine era?P: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...T: Si popa?P: Da, popa si d. Tachita...";replica/confirmarea replicii: „T: Misel!P: Curat misel!T: Murdar!P: Curat murdar!T: Ei! Nu s-alege!P: Nu s-alege!" Sau replica/completarea replicii:,JP: Noua suflete, coane Fanica, noua si remuneratie...T: Dupa buget!P: Mica, sarut mana, coane Fanica."Dinamica unor astfel de replici se asigura prin reluarea unei parti, a unor cuvinte, din replica anterioara („- Si cine era? - Cine sa fie?"; „- Si popa? -Da, popa..."; „- Misel! - Curat misel!") fie cu valoare interogativa, fie cu valoare exclamativa. Dinamica este asigurata si de scurtimea acestor replici, dar in text exista si replici mai ample, cum sunt cele ale lui Pristanda care incep cu: „Bine ziceti, coane Fanica...", „Da sa vedeti ce s-a intamplat... coane Fanica...", unde personajul apeleaza la nararea unor intamplari, imbinand vorbirea directa cu cea indirecta.Alteori, replica incearca sa capteze atentia partenerului de discutie: „Cum va spuneam...", „Ce sa zici?", „Da sa vedeti ce s-a-ntamplat..."Astfel de replici au si menirea de a reveni la tema principala a discutiei (amenintarea lui Catavencu aflat in posesia unei scrisori), careia i se alatura doua teme secundare (articolul din ziarul „Racnetul Carpatilor" si afacerea cu steagurile). Legatura dintre ele se face prin replicile lui Tipatescu care-1 indeamna pe Pristanda sa revina asupra „istoriei": „Dar, in sfarsit, las-o pe asta (...) incepusesi sa-mi spui istoria de aseara"; „Ia sa lasam steagurile, Ghita... (...) Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc...".Aceeasi maiestrie deosebita dovedeste I. L. Caragiale si in dezvoltarea conflictului de baza al piesei, caruia ii subordoneaza o serie de conflicte secundare. Conflictul principal se declanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce ii santajeaza, pe rand, pe Zaharia Trahanache si pe Zoe, sotia acestuia. Stefan Tipatescu, autorul scrisorii, si mai ales Zoe, intra in alerta, in timp ce Trahanache este convins ca este o plastografie. Sotia „venerabilului" este dispusa sa accepte toate conditiile impuse de Nae Catavencu, iar prefectul cedeaza si el, dupa ce adversarul sau ii refuza toate propunerile, neacceptand decat mandatul de deputat. Conflictul se acutizeaza si atinge intensitatea maxima in momentul in care este anuntat candidatul in persoana lui Agamita Dandanache si incepe o adevarata batalie intre taberele de alegatori. . . … Stingerea lui are loc atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetateanului turmentat, iar Catavencu, deposedat de obiectul santajului, accepta toate conditiile impuse acum de Zoe, devenita, din victima, „calau".Conflictul principal antreneaza cu sine si alte conflicte secundare. Astfel, Farfuridi si Branzovenescu, temandu-se ca vor fi tradati, intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache, iar la un moment dat apar disensiuni chiar intre Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache in privinta sustinerii candidaturii lui Nae Catavencu.De asemenea, in pauza dintre cele doua discursuri electorale din actul al treilea cei doi oratori - Farfuridi si Catavencu - intra in conflict, primul acuzandu-1 pe cel de-al doilea ca este „candidatul prefectului", iar anuntarea candidaturii lui Agamita Dandanache si incaierarea din final vor avea ca urmare „spargerea" partidului independent: „Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart!". Derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea (provocarea) rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale datorita unei adevarate „lovituri de teatru".Cu alte cuvinte, este vorba de prezenta comicului si diversitatea mijloacelor prin care I.L. Caragiale reuseste sa-1 realizeze. Prin aceasta piesa, a carei originalitate este incontestabila, ca si prin intreaga sa creatie dramatica, I. L. Caragiale a ramas cel mai mare dramaturg din literatura romana pe care a inscris-o in universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt jucate pe scene din intreaga lume
Abonați-vă la:
Postări (Atom)